Frumusețea iese din pian
în
stradă
întrerupând
circulația prostiei generale
stop
muzica
cu
degetele zdrobite
însângerează
degeaba
orizontul
la
un pătrar de poezie suromută
în
fa
major
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu