Frumusețea iese din pian
în
stradă
întrerupând
circulația prostiei generale
stop
muzica
cu
degetele zdrobite
însângerează
degeaba
orizontul
la
un pătrar de poezie suromută
în
fa
major
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu