EREZIA ARTEI

 Vai nu sunt în stare

nici măcar să valorizez cerul

din noroaiele istoriei naționale

ce să mai vorbesc despre tezaurul focloric

din sudoarea în versuri a țăranului român de pretutindeni

dacă poftim satul românesc nu-i decât un muzeu

cu exponatele date pe invizibil

iar sentimentele materne ale ultimei fecioare de la țară

seamănă izbitor cu un tablou nesemnat Nicoae Grigorescu

cum să mai trăiești dacă și arta a luat-o razna

cum să nu te revolți taman în timpul liturghiei

când Dumnezeu ia chipul nebunului satului

cum să nu urli de plăcere

dacă ninsoarea refulează în primul vers de dragoste

fără pic de rușine

sau

artă

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014

DECALOG ÎN DESTRĂMARE