Lui Lucian Blaga
Ne sufocăm fără speranță
ne sufocăm și nu știm de ce
un cordon ombilical
plâng
și
ochii lucrurilor
ne umplu
de
lacrimi
Costel Zăgan , Ode gingașe
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu