Lui Lucian Blaga
Ne sufocăm fără speranță
ne sufocăm și nu știm de ce
un cordon ombilical
plâng
și
ochii lucrurilor
ne umplu
de
lacrimi
Costel Zăgan , Ode gingașe
Îți mângâi trupul înstelat
parc-aș pregăti o armă
de nu aș fi la tine-n pat
undeva într-o cazarmă
Parc-aș pregăti o armă
la control vine sergentul
cum strigă ia-o e alarmă
uite bombardamentul
La control vine sergentul
de nu aș fi la tine-n pat
strig cade firmamentul
să mângâi trupul înstelat
De parc-aș pregăti o armă
ucid toamna din cazarmă
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE