Vasele
comunicante
ale
cuvintelor
sunt
pline
de
lacrimi
Doamne
câţi
poeţi
au
plâns
Să
fie
aceste
nopţi
Atât
de
albe
şi
amare
Costel Zăgan
, Interludiu
(iulie 2008)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O STROFĂ DE ETERNITATE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român... -
Cele mai frumoase 20 de citate despre copilarie de Viorica Ghinea Toata lumea iubeste copilaria si isi aminteste cu dor de a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu