ÎN CĂUTAREA UNEI POVEȘTI DE CRĂCIUN

M-am trezit cu ochii

plini de viscol

şi de

ninsori de legănat copilăria

Brrr Doamne

ce iarnă imaginară

cu

mâinile înmănuşate-n versuri

cu

haine călduroase de sonete

şi

căciuli trase

peste ochii copilăriei

ninge

pastel de Crăciun

Costel Zăgan 

POEME DE-APRINS NOAPTEA

 

Test la prima noapte de dragoste

Oare genunchii n-au habar

de Strâmtoarea Gibraltar

de cântă ca doi nebuni

ascunzând parcă minuni

Oare sânii ştiu prea multe

de nu mai vor să te-asculte

şi ziua-n amiaza mare

se rotesc iar după soare

Oare coapsele-s nebune

cântec straniu duc în strune

când cerul îşi lasă brazda

şi pe stânga şi pe dreapta

Noapte unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Costel Zăgan 

(13 februarie 2013)

NASUL LUI MOȘ CRĂCIUN

 

Crăciunul nu-i o amintire

dovadă este iată Moşul

pe-afară ninge în neştire

şi plin de stele pare coşul

Dovadă totuşi este Moşul

Crăciunul nu-i o sărbătoare

a treia oară va cânta cocoşul

să-l auzim pe cine doare

Crăciunul nu-i o sărbătoare

pe-afară ninge în neştire

zăpada ce mânca-va oare

Crăciunul nu-i o amintire

Dovada este totuşi Moşul

şi nasul tău copile roşu

CEZEISME II,

Costel Zăgan (18 decembrie 2020)

INSTIGARE LA DOR

 Iubito

numai tu știi

cum se dezbracă oglinda

lacrimă

după

lacrimă

Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE, 1995

(FULGER ÎN DOI TIMPI)

 zi de pescuit

lac în vârful muntelui

biban la copcă

Costel Zăgan