duminică, 18 iulie 2021

DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

 BLESTEMUL CA ULTIMATUM

Pe tarabă se întinde
ţara noastră ca merinde
Nu mai au ce să mai vândă
ne-au găsit altă osândă
Vând şi cerul vând şi steaua
şi-ar vinde din aer neaua
Roua bună-i la mezat
şi istoria la pat
Niciun lucru nu e sfânt
la prostie stăm la rând
Strigă Ştefan DEŞTEPTAREA
ecoul ridică marea
Dar românul parcă-i mort
nu se scoală vai nici copt
Vine unul pleacă altul
că-i adâncul sau înaltul
Asta ni-i filosofia
LUA-O-AR DRACU` ROMÂNIA
Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană
Maria Simion, Cristi Scarlii şi alţi 2

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE