marți, 14 mai 2019

Cu vântul la o cafea de Costel Zăgan

Cu vântul la o cafea de Costel Zăgan: Prietenul meu vântul/mi-a trântit adevărul/pe faţa albă de masă/O cană de cafea/marca Rilke/amară ca o elegie duineză/Pardon/de/Tudor Vladimirescu - Albeşti/Îmi cobor ochii taman când/lalelele se deschid/la/prima pagină solară/La cer mă pot uita/î...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE