Cade toamna într-o frunză
omul într-o bucurie
are-o lacrimă ascunsă
nimeni însă vai n-o ştie
Costel Zăgan
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu