duminică, 29 octombrie 2017

DE DUMINICĂ

Sufletul iar mi se rupe-n lacrimi!

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE