Unde ești copilărie
se întreabă iar poetul
te-am pierdut fir-ar să fie
și mă duc și eu încetul
Se întreabă iar poetul
care-i ziua care-i noaptea
să apuc din nou stiletul
ca pe singura proptea
Dusă-i ziua dusă noaptea
v-am pierdut fir-ar să fie
ca ieri toamna îmi șoptea
unde ești copilărie
Unde-i Doamne și poetul
zăpăcitu-l-a regretul
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu