marți, 26 iunie 2012

DE DOR MI-AU ÎNNEBUNIT MÂINILE IUBITO

Ard în poezie 
ca o lumânare
fir-ar dorului să fie
că tare mai doare

Ca o lumânare
mă aprinzi iubire
dar mă dai mai tare
dincolo de fire

Mă aprinzi iubire
fir-ar dorului să-ţi fie
căci doar în neştire
ard în poezie

Ca o lumânare
mâna asta doare

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE