Motto : O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor. (Costel Zăgan)
FOTOGRAFUL DIN INIMA CUVÂNTULUICarmen Secere, Mon amour, ma tristesse (întâmplări de viață în est), 2019Volumul de iluzii poetice pierdute, Mon amour , ma tristesse aparține unei autoare de mare clasă, Carmen Secere, fiind secționat de trei cicatrici metaforice:- Mon amour, ma tristesse
- Carne și frig
- Pata de sânge.
Din prima secțiune, am ales poemul:
Cârpe împărțim un colț de pâinebem apă din aceeași canăși habar nu ai că sub cârpele asteam-ascund eucopil fugit de acasăîn căutarea unicornului pierdut. Și o poezie excepțională de dragoste, din a doua secțiune a cărții: Carne și frig azi e golmi-e nu-știu-cumși-am chef de nu-știu-ceaș da două coniacuri peste capși m-aș urca într-o mașinăsă alerg pe dealuri cu noroisă o turez până iese fumapoi să opresc și să-mi aprind o țigarăascultând cum se strânge fierulla frig sau să-mi fii naibii aproapesă intri-n mine ca-ntr-o pâine fierbintesă mă rupi în bucăți să mă-nghiți pe nemestecatesă-ți spun că-s ostenită și să nu m-asculțisă o iei de la capăt iar și iarvreau să nu mai vreaudincolo de fier și de carnesă mă-mbăt cu aerul ăsta recedintre noi Deși am rămas fără cuvinte, nu pot să nu remarc delicatețea violenței verbale și bucuria de-a fi frântă în două, în trei, în etc. De dragoste. De iubit. De singurătate. De dor. De melancolie. Iată o femeie care-i în primul rând poetă. Adică suferă pentru fiecare cuvânt scris sau redus la tăcere. Din ultima secțiune mi-a plăcut în mod deosebit poemul: Împotriva zidirii sunt femeia unei toamne întârziate, cu gust de vin înăsprit și tulbureca un sevraj emoțional, sunt răzvrătita karenina, care ignoră cuielebătute în literele schilodite ale regulior inventate greșit, schimbândmersul trenurilor, sunt anna cu vocea închisă în ziduri, speriată degalopul nebun al cailor sălbatici, evadați din beciurile minții, exersez libertatea cea de toate zilele, scriind, acesta fiind protestul meuîmpotriva zidirii, anticipând finalul distructiv al oricărui punct. Pe Carmen Secere am cunoscut-o Dincolo de retină, în gingășia de diamant a unor haikuuri.Constat, surprins în mod plăcut, că-i dotată petru orice tip de poezie. Costel Zăgan
* NIȘTE POEȚI
Jurnalul unui câmp de aripi, București, 2017
O antologie de poezie Art Creativ. 47 de poeți, cu 94 de poezii. Câte două de fiecare autor.”Există în volumul acesta o poezie specială, prețioasă și rafinată, scrisă cu extrem de multă responsabilitate auctorială”, cum bine remarcă antologatorul acestei capodopere literare colective, poeta Daniela Toma.Prezentă și ea, la litera potrivită(T), tot cu două creații lirice.TOȚI PENTRU UNA, ȘI UNA PENTRU TOȚI!Iată, zic eu, distihul matrice specific fiecărui(a) în parte:1. Numai el știe să vadănisipul albind sub tălpi.(Daniela Albu, Poet)2. Sentido Comun ya se muerey nadie lo puede salvar.(Humberto Segundo Aquilar Alvarado, La muerte sentio comun)3. Doar îngerii ne aud opera.Dirijorul conduce orchestra viselor noastre.(Ștefan Apostol, Solfegiu)4. Mi s-a topit imperiulSub brațul lung al secetei lui Dumnezeu.(Gabriela Ana Balan, Împăratul de seară)5. Femininul se desfășoară ca o integrală nesfârșităAducând în fiecare clipă fericirea.(Banu Ionuț Gabriel, Cadou din stele)6. Te simțeam în fiecare val care-mi spăla trupul
Te auzeam în fiecare briză a mării.
(Magda Băcescu, Doar vara)
7. Scriu cu rădăcina copacilor mei
despre timpul închis în cameră.
(Ileana Popescu-Bâldea, Caut doctor pe lună)
8. Pomul vieții de-l respecți
Să iei doar ce este bun.
(Oana Berdilă, Pomul vieții)
9. Nu mai seamănă a ploaie
are ochii aprinși.
(Dana Borcea, Ploaia de-acum)
10. Prefer ca atunci când vei fi ultimul cuvânt
să fiu doar un perete de care se lovește ecoul.
(Bota Lucian-Victor, Prefer să mă prefac într-o tăcere)
11. De unde să împrumutăm câțiva pași
pentru a merge mai departe?
(Denisa Aricescu-Bucurică, Șoapte bordă)
12. Nu înțelegeam de ce
Pietrelor nu le cresc aripi...
(Dana Burghel, Egoism-Altruism)
13. Mi-au bătut cuie-n tălpi
iar cuiele au început să curgă prin vene.
(Ionuț Calotă, Portretul unei boli anunțate)
14. Poate că eu sunt coarda din care s-a născut cuvântul,
chiar tunetul din care s-a născut lumina.
(Mihai Ciobanu, Neliniște)
15. Oasele mele cioplite de flăcări
au fost stinse de simfonia oceanului.
(Tudor Ciobotaru, Infinitul sentimentelor)
16. Și-n fiecare colț de rai
Îți văd aievea chipul blând.
(Daniel Dac, Poarta cerului)
17. Te-am zărit
și sufletul iradia de lumină.
(Corina Dimitriu, Prea-simplă declarație de dragoste)
18. Ieri, mi-am tatuat pe retină zâmbetul păsărilor,
Acum le recunosc zborul și strigătul.
(Dragnea Gabriel, Tatuaj și aripi de ceară)
19. Ia-mă de braț
și spune-mi orice.
(Dana Ene, Tărâmul copilăriei)
20. Nu mai am nevoie de ceas
căci ritmul sângelui tău
îmi este de-ajuns.
(Romeo Aurelian Ilie, ***)
21. De câte ori mă las
folosit de cuvinte.
(Adrian Iona, Folosit de cuvinte)
22. Plouă cu soare
între noi doi.
(Marius Ionescu, Azi)
23. La început a fost cuvântul
peste care s-a cernut greu pământul.
(Ion Toma Ionescu, Ora exactă)
24. Valurile dansează dansul împerechierii cu întunericul.
Mi-e nespus de bine.
(Sabina Lisievici, Unde ne ascundem de tăcere)
25. Și chiar de mâine nu există, să fie azi
Să mă săruți pe suflet nemuritor, stelar.
(Andrada Ingrid Maran, Îmi cresc vise prin buzunare)
26. Este ucisă iar
cu pietre imateriale poeta diafană.
(Carmen-Maria Mecu, Femeia de nisip )
27. Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele
(Marin Moscu, Ochii tăi)
28. Luna picură-n cerul înstelat
argintul său prea-alb lucind.
(Sorin Simion Nichitov, Arătare)
29. Eu zic să ne domolim gândurile o clipă.
Avem priveliștea de aur verde.
(Claudia-Maria Onea, ***)
30. Sărută-mă și-atunci
când nu sunt.
(Maria Oprea, ***)
31. Dumnezeu a terminat totul
puțin înaintea mea.
(Adrian Paparuz, ***)
32. Eram cu tine în vacanța aceea
pe care și sfinții au trecut-o în calendar.
(Emanuel Pătrășcioiu, Parcă)
33. E toamna din tine
cu dor de mare.
(Vlad Teodor Petcu, Soarele pasă)
34. Am obosit cumplit, mă doare cerul
Și verdele îmi mușcă din retină.
(Violetta Petre, Îmi moare-albastrul)
35. Se subțiase pielea,
devenise transparentă.
(Savu Popa, ***)
36. Cineva se încalță cu pașii mei,
mi-i poartă prin colb.
(Constanța Popescu, Dragostea)
37. Plânge salcia pe mal
Căci s-a stins iubitu-i val.
(Mihail Rujoiu, Salcia și valul)
38. Mimetismul fad al frunzei
recompune grafica anotimpului.
(Carmen Secere, Nostalgie laică)
39. Cu verde îmi aleargă prin suflet primăvara,
Argintul tâmplei mele nu-s anii ce m-au nins.
(Maria Simion, Vântul tinereții)
40. Liniștea nopții
Se sparge-n lumina zorilor.
(Ovidiu Scridon, Lumină)
41. Tot mai puțin întuneric
pe tâmple.
(Petre Stoica, Autoportret)
42. Odată...m-ai îmbrăcat în măr
iubire.
(Șerban Ecaterina, Îmbrăcată în iubire)
43. Marea năzuinței mele-n ritmul valului ce vine
Curge peste universul ce în mine l-am creat.
(Silvana Andrada Tcacenco, Marea )
44. Trasez linii lângă un zid, ele se învârt în jurul meu
și mă ridică pe vârfuri.
(Daniela Toma, ***)
45. Ca și când ar încerca să numere mărgelele timpului
frumusețea apare de nicăieri.
(Iulia Toma, Esența se amplifică încetul cu încetul)
46. Îți înflorise dorul la colțurile gurii
Și buzele strânse în cuib de sărut.
(Elena Volcinschi, Nu vreau!)
47. De frica paraziților nu mai deschid gura
Lăsând lucrurile să se întrupeze doar în scris
(Costel Zăgan, Erezia cititorului avizat)
Printre altele, Daniela Toma evidenția:
Nimic nu trebuie explicat mai mult decât a dorit fiecare autor în parte; în felul acesta se conturează iluzia unor minunate aripi pe care tu, cititorule, ți le pui ca să poți participa la spectacol
și ce spectacol!
Și, într-adevăr, confirm și eu, la fiecare autor în
parte, spectacolul poeziei este fascinant!
Costel Zăgan
INFINIT LA PUTEREA A TREIA
Maria Oprea, Alex Oprea, Andreea Oprea, INFINITE, 2017
Motto:”CălimaraStinsă de un cub de gheață”Avem în față o bijuterie cu patru fețe:* Alex Oprea* Maria Oprea* Poeme într-un vers* Andreea OpreaAdică:* 13 haiku-uri A.O.* 22 Haiku-uri M.O.* Grafică: 10 imaginiȘi-am să încep cu o concluzie: românii sunt îndrăgostiți de Japonia, de poezia și cultura niponă.De poezia ca bijuterie a sufletului.Alex. Oprea scrie un haiku viril, plin de forță și iubire; chiar și amintirea înghețând precis și masculin:* vânt rece în câmp-sub ochii copiluluiiepure inert* miros de sânge-ieșite prin zăpadărădăcinile* în palma căușbuburuza fremătândurma de inelMaria Oprea iubește, în schimb, liniștea haiku:* viitorul meu-țărâitul de greierpe la o tâmplăDragostea îi aprinde simțurile cu poeme într-un vers.* fără margine-liniștea de pe buzecu ninsorilePoezia o simțim fizic:iarba cosită-în adâncul fântâniiunduie lunaPlin de frumusețe, sufletul se revarsă:* sărut în noapte-rezemate de un stâlpbicicleteleMelancolia este, firește, și prietena Mariei Oprea:* rugul din flăcări-dincolo de oglindălebăda neagrăMi-a plăcut și grafica semnată de Andreea Oprea, deși o mână încercă zadarnic să oprească tăcerea dintre două haiku-uri, poezia învinge: infinit de frumoasă.Costel Zăgan
Revista DINCOLO DE RETINĂ, Anul 1, Nr.1, 2017-
o adevărată operă de artă
HAIKU JAPONIA- HAIKU ROMÂNIA. Suflet în formă de katauta. Tăcere într-un vers. Minimalism estetic? Tan Renga. karumi.Yugen. Wabi...Sau, altfel spus :
frumusețe la îndemâna cititorilor de frumos, adevăr și bine.
ARTĂ PENTRU TOATE GUSTURILE!
.
Și niște oameni cu suflet imens:
Ana Drobot
Alice Ostafi
Ana Uruma
Andreea Maftei
Carmen Mariana Nanu
Carmen Pasat
Cârstea Petre
Cecilia Birca
Claudiu Pinkerton
Costel Zăgan
Dana Ene
Daniela Popovici
Emanuel Crăciun
Emanuel Mihail Pătrăscioiu
Eugenia Paraschiv
Florina Vulpoi
Maria Oprea
Maria Cristina Pârvu
Mariana Babiuc Marica
Mihaela Suciu
Mona Gheorghe
Vasi Cojocariu .
Editor: FLORIN CĂPRAR
Fondator și coordonator proiect: MARIA OPREA
Tehnoredactor: FLORIN CĂPRAR
Corector. CARMEN MARIANA NANU
Drept care vă mulțumesc...că existați și că scrieți atât de frumos, de gingaș și de adânc!
LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Se merită, ca să zic așa!
Costel Zăgan
CARTEA SOMNAMBULĂ
IRINA BINDER, INSOMNII, 2016
Replica feminină a lui Octavian Paler? Poate. Sau nu. Oricum, IRINA BINDER, de oriunde ar veni, pășește, gingaș(ă), demn(ă) și sigur(ă) (singură?) pe drumul ei.Un drum: Calea Sa Lactee. Prin urmare, stele? Da: stele și răni. Lumină și durere. Feminitate și dăruire. Întrebări și speranțe.IUBESC, DECI EXIST!
Dragostea ca autoportret.
Dumnezeu este dragoste: n-ar trebui să uităm niciodată aceasta. Mai ales atunci când ura și indiferența vor să ne facă instrumentele lor preferate.Ai căzut? Ridică-te, drumul abia așteaptă să te ducă mai departe!Ești rănit? Leagă-ți rana cu acest gând: Dumnezeu vindecă totul.”Oamenii buni pe care-i întâlnim sunt cel mai frumos mod prin care Dumnezeu ne spune că ne iubește și că merităm tot ceea ce este mai bun.”O carte de atitudine. Pentru indeciși ori pentru cei care știu ce vor și ce pot.Autoarea nu și-a dorit nimic și a primit totul. Sau? Sau nu: A dorit totul și n-a primit nimic (pe) degeaba, a câștigat totul!Prin muncă, talent și pasiune...Egal, empatie.
Se poate? INSOMNII-le sale o dovedesc. Iar eu sunt primul care (o) recunosc: am citit cu drag.Costel Zăgan
CARTEA CARE NE DESCHIDE OCHII
DANIEL CRISTEA-ENACHE, Aproape liber, 2016
Am citit această carte ca pe un roman al actualității , nu doar literare și nu doar politice. Un ”roman” scris cu pistolul, ca să zic așa, talentat al irealității! Un roman ale cărui victime sunt, din fericire, doar cuvintele: rănite, dar fericite! Aproape fericite, apropo de titlu. Un roman, am admis,
cu șase intrări:
I. Judecăți
II. Politicieni și intelectuali
III. Un alt public
IV. Schiță de portret
V. Zona lirică
VI. Carrousel
V-ați prins? Autorului, criticului literar DANIEL CRISTEA-ENACHE nu i-a scăpat nimic: nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul!
Cu delicatețe, dar hotărât, fiecare lucru, fiecare eveniment, ficare personaj (viu- la toate timpurile!) este numit, analizat, văzut că funcționează ireproșabil și pus frumos în cutia (logică ori ilogică) sa. Iar atunci când va fi cazul, poate fi bine mersi, făcut iar să funcționeze i-re-pro-șa-bil!
Poftim? Vreți exemple? Păi, să vedem: Titlul (nu) spune totul, dar incită, bineînțeles, la lectură. Să zicem: Anticomunismul meu, unde autorul ne spune răspicat, fără niciun dubiu:
”Eu vreau capitalism, democrație și anticomunism!”
Adică, ”un capitalism real, o democrație autentică- dar ce fel de anticomunism? Cum definesc anticomunismul meu și cum îl diferențiez nu numai de comunism (fie el internaționalist ori naționalist), ci și de alte tipuri de anticomunism, pe care le consider la fel de nocive și de culpabile ca și comunismul împotriva căruia luptă?
Diferența fundamentală între anticomunismul meu și anticomunismul altora este diferența dintre democrație și totalitarismul de dreapta...”
Vreți ceva mai clar? Citiți întreg articolul, nu veți regreta. Parol!
Și dacă tot am intrat pe aici, nu pot să nu-mi fructific patriotismul (apropo de !) local și mândria că m-am născut și trăiesc într-un loc binecuvântat din Moldova! Deci: VIAȚĂ DE ZIARIST:
”Am venit cu tot calabalâcul. În urmă cu paișpe ani, sosisem, în București cu o gentuță pe umăr, iar acum aveam cam tot ce-i trebuie unui om în casă. Agoniseala mea, nu de-o viață, cum ar spune colegii ziariști , ci din ultimii cinci-șase ani, când am avut un salariu decent și am făcut economii substanțiale, tăind tutunul și alcoolul din lista de plăceri ale vieții. Înțelegerea cu proprietarul a fost să-mi închirieze pe termen lung. Poate pentru că e foarte bătrân, pentru el termenul lung a însemnat zece luni. M-a anunțat că trebuie să eliberez casa, că o vinde. Împrumutasem bani să aranjez totul după gustul meu, nici nu apucasem să achit creditul și trebuia deja să mă mut. A câta oară?
Preavizul l-am primit la sfârșitul lui august. Abia zilele trecute proprietarul a găsit cumpărător, au bătut palma și m-a anunțat că trebuie să eliberez casa până la Crăciun. Îmi place să mă mut la marile sărbători, atât laice, cât și creștine. Așa că anul ăsta voi prinde Crăciunul în casă nouă. Chiar nouă, făcută anul ăsta. Un apartament modest în Bragadiru. Al meu. L-am cumpărat cu un credit Prima Casă 4, cu avansul plătit din bani împrumutați de prieteni. Și tot de prieteni îndrumat. Aveam 200 de lei- toți banii- când am început procedurile de creditare.
După 25 de ani de umblat din casă în casă, simțul proprietății mi s-a atrofiat. Nu simt o mare bucurie că am, în sfârșit, un loc al meu. În schimb, mă încercă o tristețe difuză la gândul că mă mut pentru ultima oară. Îmi iau geamandanul, copilul, pisicile și plec! Adio, București! ”
Este finalul unui articol publicat de Viorel Ilișoi (v-ați prins de ce sunt mândru și patriot?- nota mea, Costel Zăgan) în Jurnalu Național pe 15 decembrie 2011. De două luni de zile, stau și mă gândesc ce se poate scrie despre acest bilanț-confesiune; și despre viața ziaristului român pe care textul lui Ilișoi, deodată a pus-o în lumină. Ce se mai poate adăuga după așa ceva? Și în ce registru?”
Repet: v-ați prins de ce sunt mândru că-s român și contemporan cu asemenea oameni?
Însă, pentru obiectivitate, și nu numai, să-i dăm din nou cuvântul lui Daniel Cristea-Enache:
”Un adevărat jurnalist nu scrie pentru bani; pentru avantaje materiale; pentru resurse și putere.
Un jurnalist scrie pentru că nu poate altfel.
Viorel Ilișoi e atât de înrobit meseriei lui, încât și-a modelat viața cu ea.
Ziaristul român-el este. ”
V-ați prins, deci, de ce sunt atât de mândru? Mulțumesc.
Să mergem mai departe, la intrarea numărul 2, cu politicieni și intelectuali. Prin urmare...”ce face diferența între un politician și un intelectual român, chiar dacă, uneori, cele două categorii se întrepătrund, de la Iorga la Paleologu și de la Maiorescu la Manolescu?
E diferența dintre calculul de oportunitate și naivitatea bunei credințe.
Calculul politicianului autohton pornește de la buna credință a intelectualului public și-o folosește; în schimb, buna credință nu conștientizează calculul. Făcând un joc de cuvinte, aș spune că nu-l calculează, nu știe și nu poate să facă asta.
Este motivul pentru care, în România postrevoluționară, avem intelectuali taxați ca iliescieni, feseniști, băsiști, pedeliști, pesediști, dar nu avem politicieni a căror imagine să fie debitoare asocierii simbolice cu intelectualii care i-au susținut.
Asimetria e spre paguba intelectualilor, acuzați de colegi ai lor pentru a fi susținut un președinte sau altul, un partid aflat la Putere, o structură care, mă-nțelegi, a făcut atâta rău țărișoarei.
Ar fi aproape comic (de unde și trimiterea la Caragiale) dacă în spațiul nostru public ar fi existat mai multă relaxare, puțin umor și o undă de relativism. ”
No, baftă la citit, că nădăjduiesc că v-ați lămurit și Dumneavoastră, cât de cât!
Rămân al Dvs.,
dragi cetitoare
și
stimați cetitori!
Costel Zăgan
LECTURI PERPENDICULARE: GABRIEL LIICEANU, Dragul meu turnător
Motto: O lectură adevărată e ca o înălțare: mută orizontul cu tot cu cititor.(Costel Zăgan)APROAPELE NOSTRU, PREA APROAPE”Ca și în cazul altor cărți pe care le-am scris, nu aș putea preciza cărui gen îi aparține aceasta. Formal vorbind, avem de-a face cu o suită de epistole. Dar ce se ascunde în spatele acestor scrisori adresate unui personaj real? Un eseu? O povestire? Un document? Un fragment memorialistic? O ficțiune?Tot ce pot spune e că am scris paginile(...) fără patimă și fără ranchiună, din simpla nevoie de a înțelege geneza și fiziologia unei ticăloșii istorice. Dar poate, mai ales, din dorința de a ține trează uimirea în fața răului care însoțește natura umană.”
Mărturisesc, cu mâna pe inimă și cu creionul în mână, că această carte parcă m-a epuizat. Fizic și metafizic. Direct și indirect.Pare asemenea unei întortocheate cărări a istoriei recente sau mai îndepărtate.Pare, în același timp un drum personal, biografic, iar prin implicațiile culturale, și nu mai puțin sociale- un drum exemplar și dureros.Dacă vrei să te înalți, trebuie să urci pe cruce!
Viața-i o cruce. Scrisul este o cruce. Lectura este și ea tot o cruce.Numai că sângele se află doar în călimara autorului.Iată, cuvintele autorului trec și prin carnea ta ca niște adevărate cuie.Și totuși...”Noi nu ne răfuim...Nu suntem justițiari.” Noi suntem doar niște bieți oameni de cultură români: din (ne)fericire!Costel ZăganLECTURI PERPENDICULARE: ANDREI VELEA - PLAJA DE LA VADU
LECTURI PERPENDICULARE: MARTIN HEIDEGGER
Motto: ”O lectură adevărată e ca o înălțare: mută orizontul cu tot cititor. ” (Costel Zăgan)SUR-VENIREA ARTEI(Martin Heidegger, Originea operei de artă, 1935)
”Frumosul își are locul în survenirea adevărului.”
Arta ”lucrează” numai cu esențe . adevăr, frumusețe, bine. Sau, poate mai corect, caută, prin travaliu artistic, aceste esențe.Adevăr în sine. Frumusețe în sine.Bine în sine. Trăire în sine?Vectorul vieții nu poate fi pus în discuție.Însă dacă e pus, survine arta. Și, uneori, marea arta.”Trăirea constituie sursa principală, atât pentru desfătare, cât și pentru creația artistică.”
* ” Origine înseamnă acel ceva prin care și de la care pornind, un lucru este ceea ce este și este așa cum este.”
* ”Originea unui lucru este proveniența esenței sale.”
* ”Artistul este originea operei . Opera este originea artistului.Niciunul din acești termeni nu există fără celălalt.„
Costel Zăgan
LECTURI PERPENDICULARE : ANDREI PLEȘU
Motto : O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor. (Costel Zăgan)
AUTOPORTRET DISIMULAT
(Andrei Pleșu, Fața către față. Întâlniri și portrete)
”Cititorul citește cărți și extrage citate. Autorul citește ansambluri și face hermeneutică. Aș agăuga că există și o a treia variantă : lectura creatorului, adică a aceluia care citește pentru a scrie. ”
Andrei Pleșu realizează cu brio tote cele trei forme de lectură, reușindu-i , la fel de bine, și delirul, și nuanța, și exactitatea. Desigur, cu restul retoric de rigoare.
De exemplu :
MIHUL DRAGOMIR :
* ”era un particular”
* ”un virtuoz al solilocviului”
* ”Cu alte cuvinte, gândirea era pentru intimitatea supremă a spiritului ”.
CONSTANTIN NOICA :
* ”avea, în ceasul din urmă, conștiința că spusese tot ce avusese de spus.”
”Nu se poate spune că PETRE ȚUȚEA a dus cu Puterea un război din care a ieșit învingător. Căci el a început prin a fi învingător, și a dus războiul cu grația suverană a celui ce nu poate pierde. Cum să piară o victimă pe care călăul însuși o admiră ? ”
”CIORAN a început deci - cum singur o mărturisește- acolo unde Nietzsche sfârșise. A deveni-cu voie sau fără voie-reversul propriului tău infern !
A culmina cu un zâmbet sau cu o reverență după ce ani de-a rândul ai exersat nuanțele unei isterii.”
”Dar în vreme ce ELIADE și-a cicatrizat rana prin erudiție, CIORAN a lăsat-o deschisă, a ales să sângereze impudic, în văzul lumii.”
”ALEXANDRU PALEOLOGU reprezintă ultima reverență pe care o face veacului nostru boierimea autohtonă.”
Astfel, privind(u-se) în oglinda timpului, Andrei Pleșu a făcut, trăsătură cu trăsătură, și rană cu rană, cu bucuria autodescoperirii, portretul celuilalt, al aproapelui său, spiritul!
PETRU CREȚIA era ”un uluitor profesor. Asta înseamnă, cred, trei virtuți reunite :
- o știință de carte masivă și limpede ;
- o boierească savoare a cunoașterii ;
- și o miraculoasă vocație de a transmite . ”
MIRCEA DINESCU ”e mereu transparent , curajos, direct, cum puțini știau să fie în lumea noastră de ieri.”
Poate că celălalt nu este, vorba lui Sartre, doar infernul, ci și personajul cel mai romantic al autobiografiei lui Andrei Pleșu : un munte de cultură, cu inocente abisuri sufletești.
Și uite așa, vrând-nevrând, autorul realizează o anumită ierarhizare a uitării. Pentru că, să ne amintim totuși, uitarea este cea care ne structurează și cunoștințele, dar și prieteniile. Fără niciun echivoc.
Anesteziant chiar.
În vreme ce ignoranța cotidiană ne manipulează viețile, încercând și, de cele mai multe ori, reușind să ne impună sensuri de împrumut.
Costel Zăgan
Lecturi perpendiculare : NIHIL IN INTEGRUM
Motto : "O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor !" (Costel Zăgan)
(Octavian Paler, VREMEA ÎNTREBĂRILOR)
Sau când îmi "voi căuta un reazim nu în speranţă, ci în disperare" devine profesia de credinţă a autorului. Şi aceasta imediat după 89 . Adică : 199o, 1991, 1992, 1993, 1994... Un cincinal de disperare: de la Argument până la Colinde penibile. Istoria ca târfă, şi nimic mai mult. Dar, nici mai puţin.
Cuvintele vehiculează deznădejdea cotidiană a României, sub cerul liric al lui Rene Char : "Ascultaţi de porcii voştri care există./ Eu mă supun zeilor mei care nu există."
Nimic nou sub soare. Pe deasupra, nici să mai vorbim.
Cronica acelor vremi îşi trimite întrebările (majoritatea rămase fără răspuns) şi în vremea noastră. Iar dacă autorul le-a gândit cu inima, noi încercăm să le citim şi să le înţelegem la fel. Ca de la afect la afect. Ori, mă rog, ca de la efect la...suspect.
"Mă ruşinez, azi, că n-am dormit toată noaptea ca să văd un asasinat. "... După arhicunoscutul proces al soţilor Ceauşescu, a urmat un şir infinit de minciuni. Astfel, din minciună în minciună, ne-am adâncit în sălbaticul capitalism românesc.
Zvonistica a funcţionat şi funcţionează perfect : isteria naţională fiind alimentată pe toate canalele media. România fiind liberă să se ducă, cu tot cu minciunile şi martorii în cauză, direct la mama dracului !
"Există la această oră prea mulţi procurori voluntari în România. Prea mulţi , pentru a nu-ţi pune câteva întrebări " :
1. "Doamne, se poate clădi ceva pe ură ?"
2. "De ce am tăcut atâta vreme ?"
3. "Cine a delapidat Revoluţia ?"
4. "Oare vom auzi că în România va exista democraţie de tip occidental când va face plopul pere şi răchita micşunele ?"
5. "Ce se întâmplă cu noi ?"
6. "Români aţâţaţi împotriva românilor, muncitori aţâţaţi împotriva intelectualilor, la ce pot duce aceste sfâşieri şi convulsii ?"
7. "Cine sunt cei care organizează discordiile, ura ? Şi de ce ?"
8. "Vreţi să simţim iarăşi gustul minciunii ?"
9. "Vreţi să reînvăţăm să ne "descurcăm", să reînvăţăm să ne resemnăm, să reînvăţăm să suportăm istoria ?"
10. "Coborârea disperării noastre în stradă i-a surprins oare pe cei ce pregăteau o lovitură de stat ? le-a luat-o înainte ? le-a oferit şansa de a acţiona, fără să mai rişte ?"
11. "Vom risca oare un nou mit, într-o istorie plină şi aşa de mituri fabricate ?"
12. "Unde sunt teroriştii prinşi ? Ce s-a aflat de la ei ? Câţi au fost ?"
13. "Ce şanse are societatea românească de a avea parte de o democraţie autentică, neciuntită şi neipotecată de sechelele totalitarismului ?"
14. "E oare scris în soarta revoluţiilor să reistaureze frica ?"
15. "Oare e mai uşor de trăit cu un singur rinichi, decât fără speranţă ?"
16. "Dacă poţi fi împins să-ţi părăseşti patria, cum poţi fi împins s-o urăşti ?"
17. "Cine a spus adevărul ?"
18. "Cum vom fi ?"
19. "La mijloc nu e doar întrebarea : cu ce ne vom hrăni ?"
20. "Încă şi mai importantă este întrebarea : CUM VOM FI ? "
Costel Zăgan
EREZIA OPTIMISMULUI FATAL, DE COSTEL ZĂGAN
Ca orice utopie Citadela Binelui Absolut are toate porţile ferecate Pe câmpul de luptă din jur Te (z)baţi cu tine însuţi pe viaţă sau pe moarte Nu mai contează um bra aproapelui sau discreţia îngerului de pază Sunt tolerate în cuşca fiecărui indi vid Castrată omenirea a tras jugul evolu ţiei pe dreapta Cu tot cu riscul amenzii pen tru bruiajul muzicii sferelor de influenţă Peste tot şi toate se înalţă zidurile triumfale ale tăcerii Pe orice tarabă se găseşte în exces viitor la preţ redus Grăbiţi-vă să lichidaţi Condiţia umană e pe ducă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ ...
* Motto : "O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor."
(Costel Zăgan)
(Tudor Gheorghe Calotescu, Matricea brâncuşiană)
CROMOZOMII CURCUBEULUI
Scriam cândva că Shakespeare a inventat tăcerea, iar Brâncuşi a sculptat-o. Şi iată că în mileniul III, poetul Tudor Gheorghe Calotescu îl re-inventează pe Brâncuşi : şi nu o face în genunchi , ci zburând!
Acum, când lumea abia - abia se târăşte spre viitor, T.GH.C . are curajul să arunce în aer, dezinvolt, masa tăcerii !
Ori să împrumute , pentru o veşnicie sau două , aripile de la un fluture ! Şi de ce nu, de la vreun înger bagabont !?
Şi poate că într-adevăr , sărutul tăcerii ar putea pune cuvintele pe jar !
Poftim : şi eu am gura plină de scântei .
De scântei şi de tăceri :
"Poarta sărutului e un arc de triumf
închinat iubirii
Coloana infinitului e nesfârşita
întrebare
adresată cerului
Cuminţenia pământului
nu seamănă deloc cu mine
de aceea mă închin Păsării măiastre
din zborul căreia s-a desprins
tăcerea rotundă
ca o masă ţărărănească
sau o cină de taină"
Costel Zăgan
* Dimensiunea angelică a lumii(Andrei Pleşu, « Despre îngeri »)Şi totuşi,ce legătură are MĂRIA SA,ÎNGERUL,cu noi,cu mine ?Păi,îngerul este ... » o extensiune a eului !»Dinspre om şi dinspre...(aţi ghicit oare ?) Dumnezeu.Îngerul e între ciocan şi nicovală?Nu ştiu.Şi nu cred că aceasta-i problema.Oricum,”lângă fiecare ESTE,îngerul aşează un CUM AR TREBUI SĂ FIE”.Cum vorbesc îngerii?În ce limbă anume?« Limbajul angelic este tăcerea. »Si ?Şi : « restul e tăcere.«Sunt cumva îngerii resturi ale divinităţii ?Totuşi,între cele două ...tăceri există o diferenţă :vocala « a ».CEA MAI DESCHISĂ VOCALĂ a FACE DIFERENŢA ÎNTRE TĂCERI !Poate că vocalele fac diferenţa între îngeri ?Poate.« S-a spus mereu că îngerii sunt dublul ceresc al omului.Suntem mereu însoţiţi de modelul nostru,de portretul nostru îmbunătăţit.Şi suntem-sau,în oice caz,ar fi bine să fim –într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret.Îngerul oferă fiecăruia din actele noastre reperul « epurei » lui,adică desenul lui ideal..El conjugă neobosit ,la optativ,curgerea vieţii nostre ,aşa cum am face-o noi înşine dacă am fi în condiţia lui. »Costel Zăgan
* SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR
Motto:”O lectură…adevărată e ca o înălţare:mută orizontul cu tot cu cititor.”(Costel Zăgan)
Mircea Cărtărescu,”Frumoasele străine”
Controversat şi iubit,liderul (totuşi!) indubitabil al generaţiei literare `80,Mircea Cărtărescu îşi surprinde-în flagrant delict umoristic şi sarcastic-cititorii săi fideli sau nu.
Volumul,cu titlul menţionat ,conţine trei povestiri:
*”Antrax”
*”Frumoasele străine”
*”Bacoviană”.
Povestirile sunt ţinute în frâu de aceeaşi voce narativă:naturală şi elegantă.Fie că-s lungi sau scurte,povestirile sunt animate(cu deja cunoscutul talent creator) de scriitori sau de artişti,de poliţişti sau de criminali,de studente ori de responsabili culturali,de cineaşti ori de fantome:toţi mixaţi într-o lume nebună,nebună,ne-bună!
Artistul fiind “o bandă a lui Mobius,unde pe-o parte defilează cultura,civilitatea,educaţia superioară,umanitatea atotînţelegătoare şi atotcompătimitoare,iar pe cealaltă suferinţa,nebunia,tendinţele distructive şi autodistructive.”
Umorul este debordant,ca şi sarcasmul de altfel:
“Ce tristă e soarta scriitorilor români:ciudăţenii nici măcar interesante,venite dintr-un spaţiu total ignorat,dintr-o ţară fără identitate,fără istorie,fără nimic de aşteptat de la ea şi de la cei ce-o locuiesc.”
Cuvintele par dislocate direct din mediul ambiant:tridimensionale şi cu o viaţă proprie,independentă de voinţa autorului.
Scriitorul Mircea Cărtărescu,deşi n-a vrut nimic,are însă totul-inclusiv propriul său război.Adică,destin.
Costel Zăgan
* VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII
Motto : "O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor ." (Costel Zăgan)
(Andrei Velea, LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ)
Cu poetul ANDREI VELEA m-am întălnit într-o antologie hai-hui : pline de plumbul talentului, poemele sale (m-) au lovit în plin.N-am apucat să zic nici pâs, şi un nou tir de poeme m-a luat prin surprindere : cică... LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ.Cum puteam eu să contra-zic un poet de-un asemenea calibru liric?
Păi, dacă eul liric poate oricând să surprindă într-un pastel imaginar însăşi justiţia masturbându-se în piaţa poporului, în vreme ce "un vameş ne caută pe sub coaste / de ţigări băuturi droguri/ viaţă".Dar el bolboroseşte fel de de fel de viziuni .
Viziuni , şi viziuni : pe la spatele lumii. Sau al lunii. Dincolo de soare. Ori dincolo de noapte.
Viziuni elegante. Şi viziuni trunchiate. Din rafinament. Ori din viteza : de emisie / recepţie/receptare. :
"un individ fără ochi / şi-a conectat orga la ţevile blocului / şi repetă, posedat, fuga lui bach. "
Cuvintele dizlocă parcă (i)realitate, substituind-o. Lucruri, pe jumătate strigăt, prind viaţă în jurul cititorului :
"prietenii mei din salon se extaziau când creştea pâinea / şi găseau insuportabil zgomotul înfloririi ghioceilor."
Oare, într-adevăr, "LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ" ? Să sperăm , totuşi, că nu-i decât o carte, oricât de bună ar fi ea, şi nu un adevăr ! Oricât de jigărit ar fi el !
Costel Zăgan
POZIŢII ŞI DIS-POZIŢII LA MARIN TARANGUL(Marin Tarangul,Predici profane)O descoperire târzie-MARIN TARANGUL-nu-i,totuşi,o bucurie ratată.S-ar putea zice,chiar dimpotrivă.Marin Tarangul readuce orizontul profan al culturii în drepturile sale.De la Constantin Noica încoace nu am mai citit o carte care să incite şi «irite « atât de mult cele mai obişnuite cuvinte şi sintagme ale limbii române .«Predici profane « nu trimite cititorul în biserică şi nici nu-l plasează pe autor în amvon.Este doar o invitaţie în agora cetăţii culturii : o cetate cu toate porţile/cărţile deschise !Aşa cum îi şi stă bine unei asemenea cetăţi.Cartea poate fi lecturată pornind de la o predică uşoară (deloc...uşuratică !) :-«Priviţi-l « şi terminând cu una târzie : «Gorbaciov şi Judecata de Apoi «. Şi invers !Fără a risca decât pierderea unei anumite coerenţe de intenţie stilistică.Şi nicidecum de conţinut ;şi de care devii conştient abia după ultimul cuvânt.La a doua lectură,constaţi că fiecare capitol se bucură de o anumită autonomie.Fără a tulbura totuşi sensul întregului.Parafrazând pe autor se poate spune că incitantul volum poate fi parcurs « la voia întâmplărilor » culturii.Totuşi !Conştiinţa trece (şi ea !) prin stomac.Important este să nu rămână acolo ! Ori ,mai rău ,să fie eliminată ca produs final al dezasimilaţiei. Fie ea,chiar şi (dez)asimilaţie culturală !Iată şi cuvintele lui Marin Tarangul :«Să ştii că ochiul are natura focului : el prinde, mestecă, digeră şi arde tot ceea ce este văzut : făcând toate acestea,ochiul elimină mereu o parte din văzut : ochiul mănâncă lumina,lumina mănâncă lucrurile,lucrurile mănâncă materia,materia mănâncă ochiul. «O lectură ...absolută ar trebui să reproducă toate predicile !Şi nu-i posibil : din fericire,pentru ceilalţi cititori !Costel Zăgan
ÎNTRE A FI ŞI A NU FI
«SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINŢEI »,de Constantin Noica
«Când capeţi un răspuns,te luminezi.Când pui o întrebare,în schimb,luminezi lucrurile. « Scrie Constantin Noica luminând orizontul întrebării : Ce-ar ma fi de spus despre fiinţă ?
(Re)amintesc :volumul este structurat în şase capitole : Orizontul întrebării, Modulaţiile româneşti ale fiinţei, Sentimentul fiinţei,Raţiunea fiinţei, Arheii şi Seninătatea fiinţei din perspectivă românească.
Titlurile «adulmecă« ampentele fiinţei în rostire. Asemenea unui dedectiv al spiritului,Constantin Noica culege modulaţiile fiinţei din conjugarea verbului a fi :
- tentativa de fiinţă : N-A FOST SĂ FIE
- fiinţa suspendată : ERA SĂ FIE
- fiinţa prezumtivă : VA FI FIIND
- fiinţa posibilă : AR FI SĂ FIE
- fiinţa intrării în fiinţă : ESTE SĂ FIE
- fiinţa consumată : A FOST SĂ FIE.
Între A NU FI şi A FI,limba română parcurge o adevărată aventură. Cartea este o recuperare nu numai filosofică,dar şi estetică.
Fiinţa românească se opune haosului şi nicidecum neantului. Din această perspectivă,haosul deschide ,iar neantul închide lumea.
Şi cât de actuală este gândirea lui Constantin Noica :
«Civilizaţia noastră a fost într-un spaţiu dat. Ea nu a roit cum a făcut civilizaţia helenică,dând colonii proprii pe toate coastele învecinate ; nu şi-a aproximat spaţiul ca civilizaţia germană ; nu a colonizat pe alţii cum a făcut civilizaţia anglo-saxonă.
A fost întru spaţiul din jurul Carpaţilor.Prin acest spaţiu au trecut şi alte seminţii ; dar au trecut numai.
NOI AM RĂMAS ÎN EL. «
Costel Zăgan
AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE(Octavian Paler, » Autoportret într-o oglindă spartă»)Octavian Paler îşi descifrează destinul,descriindu-l :fiecare carte adăugând biografiei autorului un sens.Alt sens !Uneori clipa este receptată în plin : ca o lovitură în plex !Alteori,se furişează ca un mânz troian al destinului,chiar în centrul citadelei sale interioare :« Aşadar,ce am în urma mea ?O biografie sau un destin? »Se afirmă că orice destin,orice viaţă nu pot fi judecate decât din perspectiva,imparţială( ?),a morţii.MOARTEA,JUDECĂTOR SUPREM ?« Trecutul este pentru Don Quijote(a se citi : Octavian Paler-nota mea) o haină prea strâmtă,în care nu are cum să încapă ceea ce visează el.În schimb,în privinţa viitorului,nu-şi face griji,se lasă în voia valului,sigur că orice drum îl va duce la nemurire. »Convins că BINELE se in/de/deduce din in/activitatea RĂULUI,AMBELE ENTITĂŢI FIIND APROAPE PARALELE,Octavian Paler lasă trecutul ,trecutul său,să-şi facă propria politică.Deoarece,nu-i aşa , » e mai simplu să ignori ceea ce nu poţi să îndrepţi.E şi mai comod.»Dar să nu ne grăbim cu verdictele !Să mai « admirăm » şi o altă pată de culoare,un alt ciob,însângerat de această dată de istoria noastră mai recentă :« 21 decembrie 1989...Simţeam în mine o linişte mai puternică decât frica.În acele clipe,mi-a spus cineva mai târziu,fără să-şi dea seama că-mi făcea astfel un compliment,aveam o privire de nebun.«După 20 de ani,autorul conchide abrupt :«ALTFEL MI-AM IMAGINAT LIBERTATEA ! »Costel Zăgan
SINGURĂTATE ŞI GEOMETRIE : viaţa omului pe pământ(Constantin Noica, »Mathesis sau bucuriile simple »)I-ar fi plăcut să îmbolnăvească realitatea cu idei.Viaţă sau adevăr.Biologie sau geometrie.Şi...şi.Nu toate ,şi nici în fiecare zi.Momente când te simţi bolnav de Constantin Noica :o maladie lucidă.Incontestabilă.Totuşi.IDEI INCURABILE.Te mai poţi salva de mercantilismul cotidian ? Prin cultură ? Pentru cultură ?Pragmatism metafizic ?Frumuseţe,bine şi adevăr !«Vreau să întreb : să fii în istorie sau să fii în adevăr ? «Întrebările deschid orizontul interior.Până la Roma e o cale lungă...Roma ta ! »Multa habentens,nihil possidentes ! »Dilemă !Să storci materia de idei : în căutarea timpului.A sensului.A cuvântului purtător de spirit.Şi iată : trupul devine copilul spiritului.Şi nu-i un copil anemic.Dimpotrivă.E un copil cu n dimensiuni.Virtuale.Prezentul este doar una dintre posibilităţi.Unde n este o variabilă ereditară.Şi culturală,nu-i aşa ?«Să nu te pierzi în faţa bogăţiilor vieţii. «Sau în spatele sărăciei !Caută,mai caută «miracolul omului care se întâlneşte cu soarta sa. «Pe scurt :FII PĂRINTELE DESTINULUI TĂU !Şi, la zeii de două parale,renunţă ! ACUM !Costel Zăgan
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI
Orice scriere a lui Cioran este polemică.Poate chiar excesiv polemică.Aceasta este scrisă la 24 de ani.Venind după Pe culmile disperării şi Cartea amăgirilor, SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI conţine divagaţii filosofice şi politice.
De foarte tânăr,Cioran ştie că orice cunoaştere este un act tragic.Punctul de pornire : tragedia culturilor mici.Apoi,urcăm pe spirala istorică a României până la afirmaţia-bombă: „SUNT PREA MULT PATRIOT CA SĂ DORESC FERICIREA ŢĂRII MELE!”
Ştiind că „în politică triumfă sângele”,care-i totuşi CALEA?
Încetând să fie conştiinţa (ne)mulţumită a Europei,România trebuie să devină o Europă conştientă de valorile sale!
Scuturându-se de tot ce-i este străin,România trebuie să spargă frontul periferiei spirituale a Europei. Odată şi pentru totdeauna ,printr-o ridicare la putere a aşteptării româneşti multimilenare!
Nemulţumirea românească,conştientă,să devină o spiritualitate.De mâna întâi!Adică: o spiritualitate agresiv-profetică.Şi proteică! Şi polemică!
Românul,acest sfătos ancestral,mai crede în şansa dialogului.
Întrebarea: „Să ne fi născut din oboseala romanilor şi din lacrimile dacilor?” Este numai retorică.
Deoarece,România,atinsă de graţia istorică a viitorului ,va deveni o ROMÂNIE SCHIMBATĂ LA FAŢĂ!
Cel mai mare stilist (francez şi român),EMIL CIORAN,îşi foloseşte unealta,cuvântul omnipotent,să deturneze,semantic,UNIVERSUL!
„Politicul exprimă şi serveşte valorile vitale,pe când spiritualul creşte din necazurile vieţii.”
Prin urmare,să ne odihnim întru Cioran. Metafizic,vorbind.
Costel Zăgan
URMUZ ABREVIAT DE PERSONAJELE SALE
Urmuz se re-varsă în Univers. Literă după literă.Personaj după personaj.
1.STAMATIE: omul cel mai normal din opera sa. Teoretician. Clasic. Se plimbă între budism şi kantianism.
Liftul fiinţei sale ezită între Ptolomeu şi starea de papă.Are aptitudini antigravitaţionale: în timpul liber , foloseşte trambulina să-şi iasă din fire.
2.GAYX: Caracterul său variază între pace şi război. Claustrofob în extensie. Cosmică. Mereu ciugulitor.De evenimente:ieşite din comun.Îşi este sieşi exterior.
Noaptea se odihneşte în camera cartuşului. Sub formă de praf de puşcă. Se poate accede la nuditatea sa din ambele sensuri. Înotător neutru. Pe direcţia nord-sud. Fără copii. Spirit pedagogic,şi-a adoptat o nepoată.Care,mai are multe de învăţat.
Nepotul posibil al lui Moş Teacă.
3.IZMAIL: Fuge dintr-o singurătate în alta. De frică. De sine. Mare cultivator de viezuri. Pe care-i necinsteşte. La maturitate.
4.TURNAVIRU: Fost ventilator. De cafenea. Atât (?)
5.GRUMMER: Introvertit, cu cioc. Preferă dedesubturile. Mare consumator de literatură. Încă ,nedigerată.
6.ALGAZY: bătrân.Cutreierat, când şi când, de fiorii literaturii viitorului. Îl consumă pe Grummer până la os.
7.COTADI: prin păr, aminteşte de Mioriţa. Transparent la cele două solstiţii.Negustor. Aminteşte de secolul XX. De asemenea, are legătură şi cu Legea 18. Deşi inalienabil, poate fi împărţit,la infinit,în părţi inegale!
8.DRAGOMIR: trasă la strung,semantic,inima lui este o pâine caldă. Poate fi folosit ca busolă. În posteritate, se găseşte cu prietenul său,Cotadi,sub formă de măslini.
Costel Zăgan
LIBERTATEA ORIENTATĂ
(Andrei Pleşu, Minima moralia)
Ştiind încă de la început că "orice demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare " autorul riscă şi binele câştigă.
MORALA SCOASĂ DIN VITEZĂ
Mai poate fi considerată morala o simplă carte de împrumut? Sau miza este prea mare?
"La un moment dat , am resimţit drept iresponsabilă identificarea unei minime coerenţe în acest vârtej al plurităţii care e spectacolul fiecărei vieţi, dar pe care ne-am obişnuit , tocmai pentru că e atât de "comun" să-l lăsăm la voia întâmplării, ca pe-o penumbră subînţeleasă."
Şi totuşi, nicio morală din lume nu ar trebui să ne anexeze libertatea de opţiune. Pentru că nici Dumnezeu n-o face, deşi, ar fi de foarte multe ori îndreptăţit .
"Orice demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare."
Cu toate acestea, spuse ori numai gândite, să nu ne grăbim să judecăm lumea! Cu noi, în schimb, să nu fim prea îngăduitori. Mai ales , atunci când avem suferinţa de partea noastră.
"Cum să nu te sminteşti, atunci când n-ai găsit reperul cuminţeniei?"
Poate că libertatea este, până la urmă, o simplă opţiune, şi nicidecum o necesitate iminentă. O spune însuşi autorul : "Libertatea se justifică prin orientarea ce i se dă."
Cred că Andrei Pleşu îi oferă găzduire , în sufletul său, lui Ion Creangă. Răs-plata: banalul devine, prin logos, sublim.
Costel Zăgan
LECTURI PERPENDICULARE
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
***
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român... -
Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu