duminică, 30 septembrie 2012

RECURS LA DEZNĂDEJDE

Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus şi voi nu m-aţi crezut
de-aceea m-am retras la ţară
biet clopot surdomut

V-am spus şi voi nu m-aţi crezut
că trântorii îşi fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere

Când trântorii îşi fac averi de miere
din sărăcia voastră extraordinară
voi mai aveţi o şansă şi-o putere
să-i daţi din veşnicie-afară

Păcat doar moartea vă învaţă
cum să păşiţi nemuritori din viaţă

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

sâmbătă, 29 septembrie 2012

DIANEI CÂND E ALBASTRĂ

Ai fost
născută
pentru
cuvinte
Şi-ai
ratat
Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers
(Mai
păstrez
pentru
final
un
vers)
Ai
dezbrăcat
realitatea
Până
ai
ajuns
Vorba
poetului
La
esenţa trandafirie
a
lucrului
în
sine
Şi
nici
aşa
n-a fost
bine
Nemulţumită
Te-ai
apucat

pictezi
îngeri
Direct
pe
bolta albastră
Când
ai
ajuns
la
Dumnezeu
Te-ai
oprit
Tată
Asta-i
mama
noastră
 Costel Zăgan , ODE GINGAŞE

FRUMOASO

De-ai fi cămaşa mea
doar te-aş dezbrăca

Costel Zăgan, Distihuri rebele

vineri, 28 septembrie 2012

EREZIE DE PRIMĂVARĂ

Hai să ne urcăm în podul cerului
fără scară Să cotrobăim printre
stele Poate mai găsim vreun înger
acolo de râs Să aibă nou-născuţii
cu cine să se joace de-a baba-oar
ba Deschid fereastra şi întuneri-
cul năvăleşte în lume Doamne de
unde atâtea nopţi obraznice în
versurile mele de dragoste Îndră
gostiţii râd Hei-rup Mugurii plez
nesc poetul peste degete Nu pe-a
colo vine lumina prostuţule

 Costel Zăgan , Erezii de-o clipă 

joi, 27 septembrie 2012

MANIPULĂM ŞI NOI CE PUTEM

Sigur că da Poetul aleargă şi el după
irealitatea imediată cu poemul în stare
avansată de erecţie Naturalia non son 
turpia La fel se oglindeşte şi cerul în ochii
pământului Fără intermediari fără Un lac
 de munte bun de prăsilă Acceptă numai
aluviuni sufleteşti Poet itinerant admir Valea
Plângerii La post restant pe Vârful Omu`
Însă şi-aici  poezia manipulează totul
Zi de vară până-n seară

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

miercuri, 26 septembrie 2012

ROMÂNIE DEŞTEPTAREA

Doamne sună deşteptarea
căci ni s-a umplut paharul
ne-a ajuns la gât şi marea
şi-avem noapte cu hectarul

Zău ni s-a umplut paharul
România parcă-i beată
soarta i-a furat-o zarul
a(m) pierdut-o înc-o dată

România parcă-i beată
i-a ajuns la gât şi marea
fost-am daci parcă odată
Doamne sună deşteptarea

Căci ni s-a umplut paharul
şi-am să-l sparg futu-i amarul

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 25 septembrie 2012

MOARTE(A) LA PRIMA VEDERE

Oglinda Doamne e bolnavă
acesta nu e chipul meu
chiar amintirea ca o sclavă
mi-arată că stăpân sunt eu

Acesta nu e chipul meu
e poate partea nevăzută
un chip pierdut de Dumnezeu
şi-adus aici doar la derută

E poate partea nevăzută
chiar amintirea ca o sclavă
de la distanţă mă salută
oglinda Doamne e bolnavă

Şi-acesta-i însă chipul cui
lua-l-ar mama dracului

Costel Zăgan, CEZEISME II

luni, 24 septembrie 2012

CHEIA SOL A FOII ALBE

Cheia sol a foii albe

Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimţire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac

Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas şi eşti departe

O şi dincolo de moarte
din nesimţire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală

Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac

  , Cezeisme II

POEZIA NU-I UN STOMAC

Poemul se revoltă
Niciun
cuvânt
NU exprimă
adevărul
Niciun adevăr
NU
se limitează
la
cuvânt
Costel Zăgan , Poeme infracţionale 

duminică, 23 septembrie 2012

ÎNĂLŢARE LA INIMĂ

Linişte

Dumnezeu
se
roagă
în
noi
 Costel Zăgan, Poeme infracţionale

TĂCERE LA PATRU ACE

Cuvântul ăsta mi-e prea mic
tăcerea însă-i mult prea mare
şi-mi pişcă fruntea câte-un pic
noaptea când vine la culcare

Tăcerea asta-i mult prea mare
se-ntinde vai ca şi o lepră
habar nu am dacă şi doare
destul că unii-o cred celebră

Se-ntinde vai ca şi o lepră
şi-mi strânge viaţa câte-un pic
păi concurez la ultima tenebră
destin din ce în ce mai mic

Tăcerea-i însă foarte tare
ca orice damă de onoare
Costel Zăgan, Cezeisme II

sâmbătă, 22 septembrie 2012

vineri, 21 septembrie 2012

POET NONSTOP

După ce
m-au arestat
Primul lucru
pe care
l-am
cerut
a fost
hârtie pentru poezie
Stupefiat
gardianul
a-nceput
să ţipe
Şefu
este unu-aici
care trebuie
dus
la
spitalu de nebuni
Apoi
m-am
născut
Costel Zăgan,  Ode gingaşe

Costel Zăgan

A ÎNNEBUNI E OMENEŞTE

Iubito cu ocazia minunii
ţi-au înnebunit iar sânii

Şi mi-au ars sinapsele 
c-au-nnebunit şi coapsele

Iadu-mi dă alte imbolduri
c-ai înnebunit din şolduri

Şi-mi arată chiar nimicul
c-a înnebunit buricul

Toată eşti o nebuneală
când răsai din noapte goală

Că mă-ntreb zău omeneşte
Dumnezeu nu-nnebuneşte

Răsturnând tot Universul
îmi înnebuneşte versul

Şi-mi arde pe loc hârtia
când îţi fur şi-n scris fetia

Şi-mi aruncă vai blestemul
c-a înnebunit poemul

Şi nu vrea ca să-mi primească
nebunia omenească

Costel Zăgan, Ode gingaşe

marți, 18 septembrie 2012

ZERO UNSPREZECE

Poeme
de
rouă

Într-o
picătură
două

Costel Zăgan, Jurnal de rouă

EREZIA REVOLUŢIEI

E revoluţie Bibicule m-auzi
e revoluţie Toată lumea să
ia foc numai în faţa tele-
vizoarelor a calculatoare-
lor şi a celorlalte elec-
trocasnice din dotare Pu-
neţi mâna pe ce-aveţi la
îndemână Şi daţi-i bătaie
Unul să nu scape cu viaţă
Cât despre morţi s-or des
curca şi singuri mai târ-
ziu În manualul de isto-
rie pentru clasele I-VIII
În rest Pe locuri fii ga-
ta Noapte bună România Ori
unde te-ai afla Lua-te-ar
naiba
 Costel Zăgan,  Erezii de-o clipă

luni, 17 septembrie 2012

EFECT BACOVIA

Au căzut aseară peste sat
stele cu efect întârziat

Şi toţi pomii brusc au desfrunzit
de la plus la minus infinit

Doamne ce risipă de eternitate
vântul spulberă nu frunze nestemate

Costel Zăgan, Hiperbole blitz













































duminică, 16 septembrie 2012

AERODROMUL ÎNGERILOR

Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar
în cer aşa că între două poveşti pământul
vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat
cu ambele  aripi să nu rămână niciun spaţiu 
gol între două vise oricât de depărtate ar fi
copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi 
pe umerii părinţilor le-ajunge povara zilei 
de mâine şi vidul din contul bancar
şi
zâmbiţi
odată
nicio copilărie nu se repetă

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

TĂCERE CU EFECT RETRO

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu
Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga
Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu
poezie de din Cezeisme

O CAPODOPERĂ

Cât se poate de naturală
copilăria-i cea mai tandră şcoală

Costel Zăgan, Distihuri rebele

RENAŞTEREA ROMÂNILOR

Hai deşteaptă-te române
este vremea să te scoli
lasă moartea ea rămâne
cea din urmă dintre boli

Este vremea să te scoli
orice lucru are-un ceas
nu te-ai săturat să mori
să trăieşti ţi-a mai rămas

Orice lucru are-un ceas
lasă moartea ea rămâne
o române câte-ai tras
mai deşteptă-te române

Orice lucru are-un Paşti
este vremea să re-naşti

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 15 septembrie 2012

COPILĂRIA CA SEMN DE ÎNTREBARE

Nu sunt titularul copilăriei mele
în zadar m-am născut la data ora
minutul secunda oricând oricum orice
chiar şi viitorul e un pariu cu neantul
admir printre graţii infinitul ia-l de unde 
nu-i şi dă-l mai departe amintiri cioplite
de muzica sferelor tac şi înaintez altfel
dansa-voi iar după nani-nani puişor

Costel Zăgan, Poezii de trezit copilăria

vineri, 14 septembrie 2012

SALVAŢI-VĂ CÂT DE CÂT

Ziduri ziduri stră-vechi Păstraţi curăţenia
în trecut Nu-i daţi foc Pericol de electro
cutare şi cutare Pericol de unele pericol
de altele Stop pericol de moarte Pericol
de viaţă pericol de prezent Vă mulţumim
Lemne scânduri piatră Spatele unui auto
Copaci verzi verde vertical Nichita Stănescu
examen Alt început vara fără O călărire în 
zori Eminescu Eminescu şi-atât Alte maşini
Arde-o Pişta Geamuri trântite de alte geamuri
Foc salvaţi ce mai puteţi Vine viitorul ca o apă
Păstraţi distanţa regulamentară Istoria poate 
începe de oriunde Golia restu-i Dumnezeu
RESTUL ESTE TOTUL
Nom prenom nationalite

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

joi, 13 septembrie 2012

TOATE CĂRŢILE SUS

Pânzele
corăbiei mele

Poezia

Nu
încap

În
buzunarele destinului 
meu

Şi-atunci
le
ţin

Pe
rafturile
bibliotecii

Uneori
însă
se
umflă

Şi-mi
transformă
odaia

Într-un
discutabil
balon
de
săpun

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

marți, 4 septembrie 2012

EREZIA SFÂRŞITULUI

Totul trece prin stomacul scriiturii Unde
ajunge În plasa ori în sufletul cititorilor Pro
babil că Dar s-ar putea să nu Mă rog de
pinde Ultima dimineaţă de vară August 
torid cleştele temperaturii ne ţine strâns
Ne mişcăm cu lutul de căldură asudat
Bacovia la peste 40 de grade nord-est
Între cele două umbre sensul ridică şta
cheta La urma urmei fi-va cuvântul 
Doamne iar e pericol să nu fiu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

sâmbătă, 1 septembrie 2012

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN