Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2012

EREZIA PUSTIULUI

Nisipul ce-mi arde piciorul metric al poemului îmi in- tră în ochi Astupă gura cu- vântului ce exprimă frumu- seţea Las-o baltă  îmi zic Nici urâtul nu-i de lepădat Mai bine leagănă cuvintele Să poţi dormi şi tu Sânge al clepsidrei Somnambul ca ută mai departe inima timpului Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

PENTRU PÂINE

Ţăranul şi-a făcut din suflet candelă de luminat neamul Lumina ochilor săi e o sărbătoare în haine de lucru În fiecare primăvară îşi cere iertare pământului cu plugul Lanurile de grâu fi-vor de-aceea un detaliu al conştiinţei sale Iar pâinea Pâinea pasărea phoenix plămădită cu sudoarea acestei primăveri fatale Costel Zăgan, Ode gingaşe

LUMEA O SCRISOARE PIERDUTĂ DE DUMNEZEU

Aţi rămas tot haimanale posteritatea degeaba a trecut în fine Caragiale după Caragiale are-un public surdomut Posteritatea cică a trecut ca un tren grăbit prin gară cu averse de strănut  pe-o batistă vai murdară Ca un tren grăbit prin gară în fine Caragiale după Caragiale ne întreabă într-o doară aţi ajuns toţi mă haimanale Cum adică lumea-i rea dacă lumea-i piesa mea Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE

Dă-mi melancolia şi astăzi şi oricând lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt această pagină-i doldora de morminte Lacrimi amare îmi curg din cuvinte o iartă-ne pre toţi care murim cântând stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând O iartă-ne pre toţi care murim cântând mereu ne ispiteşte destinul opus acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt acest poem s-a-nroşit spre apus Şi Doamne abia-l mai suport când ţipă că-i mort Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

D-EFECT ROMÂNIA

Îndărăt mergem `nainte ne aşteaptă iar trecutul un tezaur de cuvinte  pare astăzi surdomutul Ne aşteaptă vai trecutul ghes ne dă numai tăcerea când ne calculăm avutul amarul ni-l stinge fierea Ghes ne dă iarăşi tăcerea ce tezaur de cuvinte înfruptatu-s-au cu mierea şi-ndărăt megem `nainte Noaptea să ridice scutul când năvală-o da trecutul Costel Zăgan, CEZEISME II

DEGHIZARE ÎN AMINTIRI DIN COPILĂRIE

Clarul de lună transfug l-am pus o vreme la plug şi cerul care ne privea pe noi l-am făcut strat de usturoi Stelele toate-n pielea goală le-am luat în ghiozdan la şcoală şi când să scot abecedarul au stricat orei tot tiparul Copile Doamne copile ai să mă omori cu zile ziua-n amiaza mare îl calci pe Dumnezeu pe picioare Nu ştiu cu tine ce să mă fac eşti ca un înger în piele de drac Costel Zăgan, Poeme anticipate