SUBLIM

Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbuşim

Costel Zăgan, Universuri paralele

OPORTUNITATE

Pentru că toate trec

mizez totul pe eşec

Costel Zăgan, Distihuri rebele

DE DOR MI-AU ÎNNEBUNIT MÂINILE IUBITO

Ard în poezie 

ca o lumânare

fir-ar dorului să fie

că tare mai doare

Ca o lumânare

mă aprinzi iubire

dar mă dai mai tare

dincolo de fire

Mă aprinzi iubire

fir-ar dorului să-ţi fie

căci doar în neştire

ard în poezie

Ca o lumânare

mâna asta doare

Costel Zăgan, CEZEISME II

DOAMNE CE POPOR

N-are organ pentru viitor

Costel Zăgan, Universuri paralele

EREZIA PUSTIULUI

Nisipul ce-mi arde piciorul

metric al poemului îmi in-

tră în ochi Astupă gura cu-

vântului ce exprimă frumu-

seţea Las-o baltă  îmi zic

Nici urâtul nu-i de lepădat

Mai bine leagănă cuvintele

Să poţi dormi şi tu Sânge

al clepsidrei Somnambul ca
ută mai departe inima timpului

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

PENTRU PÂINE

Ţăranul şi-a făcut din suflet

candelă

de

luminat neamul

Lumina ochilor săi

e

o sărbătoare în haine de lucru

În fiecare primăvară

îşi cere iertare pământului

cu

plugul

Lanurile de grâu fi-vor

de-aceea

un detaliu al conştiinţei sale

Iar pâinea

Pâinea pasărea phoenix

plămădită

cu

sudoarea acestei primăveri

fatale

Costel Zăgan, Ode gingaşe

LUMEA O SCRISOARE PIERDUTĂ DE DUMNEZEU

Aţi rămas tot haimanale

posteritatea degeaba a trecut

în fine Caragiale după Caragiale

are-un public surdomut

Posteritatea cică a trecut

ca un tren grăbit prin gară

cu averse de strănut 

pe-o batistă vai murdară

Ca un tren grăbit prin gară

în fine Caragiale după Caragiale

ne întreabă într-o doară

aţi ajuns toţi mă haimanale

Cum adică lumea-i rea

dacă lumea-i piesa mea

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ULTIMUL VAL

Moartea şi învierea la pachet promoţional

Costel Zăgan, Universuri paralele

SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE

Dă-mi melancolia şi astăzi şi oricând

lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte

acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt

această pagină-i doldora de morminte

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte

o iartă-ne pre toţi care murim cântând

stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte

şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând

O iartă-ne pre toţi care murim cântând

mereu ne ispiteşte destinul opus

acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt

acest poem s-a-nroşit spre apus

Şi Doamne abia-l mai suport

când ţipă că-i mort

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

CABARET KANT

Camera goală poet versus amant

Costel Zăgan, Universuri paralele

HAZ DE NECAZUL ROMÂNESC

Ca orice popor cuminte 

îndărăt mergem `nainte

Costel Zăgan, Distihuri rebele

SĂRAC DAR ROMÂN

Zău a fi român e-o meserie tare faină

ieri mi-am dat pe ea chiar ultima haină

Costel Zăgan, Distihuri rebele

D-EFECT ROMÂNIA

Îndărăt mergem `nainte

ne aşteaptă iar trecutul

un tezaur de cuvinte 

pare astăzi surdomutul

Ne aşteaptă vai trecutul

ghes ne dă numai tăcerea

când ne calculăm avutul

amarul ni-l stinge fierea

Ghes ne dă iarăşi tăcerea

ce tezaur de cuvinte

înfruptatu-s-au cu mierea

şi-ndărăt megem `nainte

Noaptea să ridice scutul

când năvală-o da trecutul

Costel Zăgan, CEZEISME II

APROAPELE MEU POEMUL

Salvarea şi blestemul

Costel Zăgan, Universuri paralele

FILĂ DE DOSAR

Nu

mi-am

cenzurat

niciodată

rănile

Teii

înfloresc

şi eu

sângerez

cu miresme cu tot

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

DEGHIZARE ÎN AMINTIRI DIN COPILĂRIE

Clarul de lună transfug

l-am pus o vreme la plug

şi cerul care ne privea pe noi

l-am făcut strat de usturoi

Stelele toate-n pielea goală

le-am luat în ghiozdan la şcoală

şi când să scot abecedarul

au stricat orei tot tiparul

Copile Doamne copile

ai să mă omori cu zile

ziua-n amiaza mare

îl calci pe Dumnezeu pe picioare

Nu ştiu cu tine ce să mă fac

eşti ca un înger în piele de drac

Costel Zăgan, Poeme anticipate

COPILĂRIE

                                                                        În numele tău totul să fie

                                                                         Costel Zăgan, Universuri paralele