miercuri, 30 mai 2012

marți, 29 mai 2012

ISTORIE SUFLET ŞI VITEZĂ

Folosind forţa de propulsie
a
propriilor
abisuri sufleteşti

Acest poet
va
cădea
şi
mai
departe

Priviţi-l
ce frumos
se-aruncă-n 
moarte

N-a ratat
niciun eşec

O
ce prezent măreţ
îl
aşteaptă

Ce
iubire
mare
îl ignoră

Ce singur poate fi
într-o
oră

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

vineri, 25 mai 2012

POEMUL CA DORINŢĂ

 Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem

Hai în seara asta-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

joi, 24 mai 2012

ANTICURS DESPRE RADIOFICAREA TRANDAFIRULUI

Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învaţă să se nască

Poetul e sinucigaşul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
sufletul lui ca pasărea liră
trăieşte ciugulind mister

Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
                                                            dar uneori mai plânge de cântec
                                                              şi-atunci se face iarăşi lumină

                                                                    Costel Zăgan, Ode gingaşe


miercuri, 23 mai 2012

RENAŞTEREA ROMÂNILOR

Hai deşteaptă-te române
este vremea să te scoli
lasă moartea ea rămâne
cea din urmă dintre boli

Este vremea să te scoli
orice lucru are-un ceas
nu te-ai săturat să mori
să trăieşti ţi-a mai rămas

Orice lucru are-un ceas
lasă moartea ea rămâne
o române câte-ai tras
mai deşteptă-te române

Orice lucru are-un Paşti
este vremea să re-naşti

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 22 mai 2012

ARTĂ DIN IMPRUDENŢĂ

Prinzându-mă
asupra
faptului

Repetate
metafore
infracţionale

Singurătatea
m-a
aruncat
preventiv

În
celula
unui
poem

Între timp

Melancolia
mi-a
luat

Primele
declaraţii
de
iubire

Aşa

Din
subsolul
acestor pagini

În
deplinătatea
facultăţilor mele
stilistice

Îmi semnez

CONDAMNAREA
PE
VIAŢĂ
LA
POEZIE

Doamne
(ch)iar sunt mort

Fir-ar să fie

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005



luni, 21 mai 2012

BLÂNDUL PARADOX AL MELANCOLIEI

Pentru a nu pune
în
primejdie
oxigenul celorlalţi
ard
în continuare
împotriva
cenuşii

Ce 
rug ipocrit
şi-această
inimă
a mea
prietene

Nu-i
aşa

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

duminică, 20 mai 2012

CINA CEA DE TAINĂ (ANALIZĂ COMBINATORIE)

Dragoste.........................1
Părinţi..............................0
Inimă................................1
Nevastă............................1
Facultate...........................1
Copii................................5
Puşcărie.............................1
(Ne)Fericire.......................1
Poezie................................1
Total...........12 şi Iisus Hristos
Rest...........Iuda şi/ori Golgota

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

sâmbătă, 19 mai 2012

APPOLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL

  Nimicul nu-i totuşi un răspuns

la întrebările nerostite ale tăcerii
Doamne şi eu vorbesc în numele tăcerii
şi nu m-aud decât pe mine
Apollinaire se scoală din morţi
şi vorbeşte iată prin gura lui Allen Ginsberg
vorbeşte cu haikuuri oceanice
cu demente taxiuri urlătoare în albastru
Cu statuile de culoare ale lui Buddha
o muzică profundă wagneriană
izbeşte cele două războaie mondiale
de calea lacteee
Făcându-le praf şi pulbere
şi steluţe pentru adormit poeţii
somnambuli ai mileniului III
merg şi eu pe străzile din satul meu natal
În fracul alb-negru al poeziei
franco-americane
improvizând tăceri globale
deasupra mult deasupra viitorului omenirii
Mă uit prin geamul cerului
poate zăresc Vioara lui Bacovia
ori Anemonele lui Ştefan Luchian
Tzara îşi duce stiloul la tâmplă
Ca pe-o mitralieră muzicală
sustrasă de la un greier sinucigaş
STOP
Nu cânta NU scrie nu exista
Ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi
de lavandă poliedrică
"Pe-aici se-ajunge în America!"
nu ocoliţi raiul e înainte
Însă în sens giratoriu
m-am întors şi-am plâns
copacii din Paris îşi transferă florile pe strada mea
şi-o primăvară new-yorcheză îmi invadează brusc odaia
şi paginile somnambule

Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul
 



















vineri, 18 mai 2012

LIBERTATEA IA TOTUL

Steaua mea nu poa`să doarmă
are iarăşi insomnii
singură pe-un pat de armă
exploda-va-n zori de zi

Iarăşi are insomnii
steaua mea arzând în cuşcă
condamnată la a fi
o cătuşă viaţa-i muşcă

Steaua mea arzând în cuşcă
singură pe-un pat de armă
a mâncat iar praf de puşcă
steaua mea nu poa`să doarmă

Are Doamne insomnii
între-a fi şi a nu fi

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

joi, 17 mai 2012

EPIFANIE

Moartea deschide poemul
cititorii în genunchi cer iertare
blestemul tăcerii Doamne blestemul
de-a scrie cu sufletul în picioare

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

marți, 15 mai 2012

INVENTEME

Limba Română ar putea fi, cu inefabilul ei tezaur, un răspuns la zgomotoasa agresiune a viitorului.

Costel Zăgan

ARS AMANDI INFINITUM

Ay cu smerită bucurie Doamnă şi tandreţe
sufletul meu este gata de la capăt să te-nveţe

Costel Zăgan, Distihuri rebele

luni, 14 mai 2012

RĂSTIGNIREA TEXTULUI ROZ

Ay frumoaso ce te-aş fute
zi de vară până-n seară
într-un du-te-vino-du-te
doar plăcerea să ne doară

Zi de vară până-n seară
aş schimba numai poziţii
şi te-ai face foc şi pară
de-aş opri să schimb muniţii

Aş schimba numai poziţii
într-un du-te-vino-du-te
echinoxuri şi solstiţii
ay frumoaso ce ne-am fute

Zi de vară până-n seară
de ciudă moartea să moară

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

duminică, 13 mai 2012

ASUPRA POEZIEI

GAURĂ NEAGRĂ POEZIA

Cu moartea pre moarte scriind
mă livrez fir-ar să fie
abisului din cuvânt
sexului numit poezie

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

AVOCATUL LUI PROCUST

Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ţi avocatul 
dar să scrii fir-ar să fie
doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul
poţi să-i spui tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le scrii sau în picioare

Poţi să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ţi cu tine veacul
şi te du urgent la dracu`

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

sâmbătă, 12 mai 2012

HAINELE DEMODATE ALE NOPŢII

Cad stele de pe sânii tăi femeie
firmamentul discret ţi-l descheie

Costel Zăgan, Distihuri rebele

POESIS NONSTOP: ASUPRA POEZIEI

POESIS NONSTOP: ASUPRA POEZIEI: SCRISUL? EVADARE PRIN ÎNFLORIRE       Probabil că Nietzsche are dreptate : Cu cât priveşti mai îndelung o prăpastie, cu atât prăpastia ...

ÎNĂLŢARE DE BUZUNAR

Să mă-nalţ
cât
îmi permite
plapuma

Dar
bine domnule
eu
nu dorm

EU VISEZ

Trezeşte-te
totuşi

Eşti
în
PATUL LUI PROCUST

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

vineri, 11 mai 2012

FIIND EMINESCU

Fiind poet tăceri cutreieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt

Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram

Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

TEST LA PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE (o ciornă)

Oare genunchii n-au habar
de Strâmtoarea Gibraltar
de cântă ca doi nebuni
ascunzând parcă minuni

Oare sânii ştiu prea multe
de nu mai vor să te asculte
şi ziua-n amiaza mare
se rotesc vai după soare

Oare coapsele-s nebune
cântec straniu duc în strune
când cerul îşi lasă  brazda
şi pe stânga şi pe dreapta

Noapte unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns

Costel Zăgan, Poeme de-aprins noaptea

joi, 10 mai 2012

PARADISUL APARENŢELOR

Ce poftă am să fiu nemuritor
şi Doamne nu-s decât doar trist
hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor
şi n-am ce face şi exist

Şi Doamne nu-s decât doar trist
poet cu stele reci în oase
revendic ca pedeapsă că exist
iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci drept oase
hai moartea-mi strigă hai dă-i zor
ce-ţi trebuie femei frumoase
când naiba să te ia eşti muritor

O Doamne nu-s decât doar trist
îmi revendic steaua deci exist

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

CUVINTE DE NISIP

Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului

Şi-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN