MO(NU)MENT

De ce

dimineața

seamănă

c-un trandafir

parcă

verde la-nceput

parcă

roșu la final

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE 

p

CIMITIRUL STELELOR DE ALTĂDATĂ

 

Un copil doi copii trei copii patru copii

cinci copii sună clopoțelul pauză dom

profesor ne-ați înnebunit cu româna

fiind elevi tăceri cutreieram

și stele cliopoceau prin clasă

serviți copilărie

e gratuită nu ieftină dom profesor

v-ați uitat paradisul pierdut

în mileniul doi trei și culcat dom profesor

Cimitirul Bellu la joasă înălțime

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

PRIETENII (I)MEDIATE

                              

     Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe El mai bine!

     (Clopotul bisericii pune liniștea între ghilimele. Îngerii circulă fără niciun fel de restricție ontologică. La fel, poeții și femeile frumoase... Până într-o dimineață când, ce să vezi?, au stat față-n față chiar Poetul și Femeia! )

   - Bună vreme, Femeie Frumoasă!

   - Bună să-ți fie pana, Poetule!

   - N-am mai văzut niciodată o femeie așa de...

   - Să trecem, totuși, peste introducere!

   - Crezi că se poate?!

   - Se!

   - Frumusețea decide!

   - Frumusețea nu face politică!

   - D(o)ar însoțește pe cei care-o fac...

   - Fără niciun interes!

   - Însă cu foarte discretă abilitate!

   - Ce mai: femeile sunt sarea și piperul condiției umane!

   - Mă înclin!

   - Ai grijă să nu-ți pierzi...condeiul!

   - Condeiu-i inima mea!

   - Tocmai de-aia!

   - Nici eu nu urmăresc vreu câștig material!

   - Ți-ajung toate iluziile pierdute!

  - Ce spuneam eu: femeile rup toate barierele: sociale, etice, literare ori filosofice!

   - Și totuși, există bărbați care ne folosesc drept preș cotidian!

      Și nu-s puțini la număr!

    - Dar nu-s majoritatea!

    - Totuși!

    - În fața ta, nici să tac nu pot!

    - Și totuși, nimeni nu crede că femeia ar putea salva lumea!

    - ...dacă femeia ar putea fi Dumnezeu, de ce nu?!

                        Costel Zăgan     

INSTIGARE LA DOR

 

Iubito

numai tu știi

cum

se dezbracă

oglinda

lacrimă

după

lacrimă

Costel Zăgan, POEME INFRACŢIONALE, 1995

Toate reacţiile:

1Costel Zăgan

INEFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI

Nasc și la Moldova dascăli zău

am văzut măcat unul înconjurat

precum Socrate de invidia

celor șapte minuni ale lumii moderne

admiră și taci mi s-a spus

prostia are cuvântul la orice oră

din zi și din noapte prin urmare nu pot

îmi iau steaua de coadă și-o azvârl

cale de-un poem citiți și bucurați-vă

ați amânat Apocalipsa c-un zâmbet

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014

 Cu tristețe, înaintez!

COSTEL ZĂGAN, INVENTEME

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat!

Costel Zăgan