Arde
ca
un
fier înroșit
cântecul privighetorii
Gâtul însetat
al
amurgului
sângerează
Costel Zăgan, Ode gingașe
Arde
ca
un
fier înroșit
cântecul privighetorii
Gâtul însetat
al
amurgului
sângerează
Costel Zăgan, Ode gingașe
În
fiecare
zi
urc
câteun
vers
din
Golgota
Sus
mă
așteaptă
Poezia
ca
o
cruce
Și
Dumnezeu
pe
care
abia-L
pot
duce
Costel Zăgan, Ode gingașe
Parc-aș fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ține rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
Din lacrimi am o mască
doar acasă ca pe front
Maria-n poem să nască
parc-aș fi Pillat din Pont
Am barba pân-la pământ
doar pe mine azi mă vând
Costel Zăgan, CEZEISME II
Amintirile ne înfrumusețează viața cu goluri. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2015