RECURS LA DEZNĂDEJDE

Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus şi voi nu m-aţi crezut
de-aceea m-am retras la ţară
biet clopot surdomut

V-am spus şi voi nu m-aţi crezut
că trântorii îşi fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere

Când trântorii îşi fac averi de miere
din sărăcia voastră extraordinară
voi mai aveţi o şansă şi-o putere
să-i daţi din veşnicie-afară

Păcat doar moartea vă învaţă
cum să păşiţi nemuritori din viaţă

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

DIANEI CÂND E ALBASTRĂ

Ai fost
născută
pentru
cuvinte

Şi-ai
ratat

Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers

(Mai
păstrez
pentru
final
un
vers)

Ai
dezbrăcat
realitatea

Până
ai
ajuns

Vorba
poetului

La
esenţa trandafirie
a
lucrului
în
sine

Şi
nici
aşa
n-a fost
bine

Nemulţumită

Te-ai
apucat

Să
pictezi
îngeri

Direct
pe
bolta albastră

Când
ai
ajuns
la
Dumnezeu

Te-ai
oprit

Tată

Asta-i
mama
noastră

 Costel Zăgan , ODE GINGAŞE

FRUMOASO

De-ai fi cămaşa mea

doar te-aş dezbrăca

Costel Zăgan, Distihuri rebele

EREZIE DE PRIMĂVARĂ

Hai să ne urcăm în podul cerului
fără scară Să cotrobăim printre
stele Poate mai găsim vreun înger
acolo de râs Să aibă nou-născuţii
cu cine să se joace de-a baba-oar
ba Deschid fereastra şi întuneri-
cul năvăleşte în lume Doamne de
unde atâtea nopţi obraznice în
versurile mele de dragoste Îndră
gostiţii râd Hei-rup Mugurii plez
nesc poetul peste degete Nu pe-a
colo vine lumina prostuţule

 Costel Zăgan , Erezii de-o clipă 

MANIPULĂM ŞI NOI CE PUTEM

Sigur că da Poetul aleargă şi el după

irealitatea imediată cu poemul în stare

avansată de erecţie Naturalia non son 

turpia La fel se oglindeşte şi cerul în ochii

pământului Fără intermediari fără Un lac

 de munte bun de prăsilă Acceptă numai

aluviuni sufleteşti Poet itinerant admir Valea

Plângerii La post restant pe Vârful Omu`

Însă şi-aici  poezia manipulează totul

Zi de vară până-n seară

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

ROMÂNIE DEŞTEPTAREA

Doamne sună deşteptarea

căci ni s-a umplut paharul

ne-a ajuns la gât şi marea

şi-avem noapte cu hectarul

Zău ni s-a umplut paharul

România parcă-i beată

soarta i-a furat-o zarul

a(m) pierdut-o înc-o dată

România parcă-i beată

i-a ajuns la gât şi marea

fost-am daci parcă odată

Doamne sună deşteptarea

Căci ni s-a umplut paharul

şi-am să-l sparg futu-i amarul

Costel Zăgan, CEZEISME II

MOARTE(A) LA PRIMA VEDERE

Oglinda Doamne e bolnavă
acesta nu e chipul meu
chiar amintirea ca o sclavă
mi-arată că stăpân sunt eu

Acesta nu e chipul meu
e poate partea nevăzută
un chip pierdut de Dumnezeu
şi-adus aici doar la derută

E poate partea nevăzută
chiar amintirea ca o sclavă
de la distanţă mă salută
oglinda Doamne e bolnavă

Şi-acesta-i însă chipul cui
lua-l-ar mama dracului

Costel Zăgan, CEZEISME II