MAIDANUL POEZIEI

Arta e o rană sângerândă

scriu poeme să mă tratez

când un înger stă la pândă

 în boala care-mi este crez

Scriu poeme să mă tratez

că-s bolnav de frumuseţe

golul lumii îmi este crez

 cheamă tăcerea la ospeţe

Că-s bolnav de frumuseţe

când un înger stă la pândă

ce ghem de drumuri creţe

arta e o rană sângerândă

Scriu poeme să mă tratez

o stea în cerul maidanez

Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎNVĂŢĂTOAREI MELE

DOAMNA ORTANSA COSTÂNCEANU

Dragă Doamnă Învăţătoare

vă sărut pe frunte viaţa

amintirea rău mă doare

cuvântu-i rece ca gheaţa

Vă sărut pe frunte viaţa

gândul vi-l sărut cu drag

de cuvinte-mi arde faţa

doar o umbră stă în prag

Gândul vi-l sărut cu drag

amintirea rău mă doare

depărtarea flutură un steag

dragă Doamnă Învăţătoare

Viaţa mea acum vi-i partea

vă sărut pe frunte moartea

Costel Zăgan, CEZEISME II

DEŞERTĂCIUNEA CREAŢIEI

Deşertăciune sunt chiar eu

deşertăciune lumea infinită

deşertăciune dacă-i mai greu

deşertăciune să treci prin sită

Deşertăciune lumea infinită

deşertăciune iubirea curată

să coci cartofi iarna pe plită

deşertăciune dac-a fost odată

Deşertăciune iubirea curată

deşertăciune dacă-i mai greu

deşertăciune zâmbetul de fată

deşertăciune oare Dumnezeu

Deşertăciune mâna care scrie

pe apa sâmbetei doar poezie

Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

ARTA E O RANĂ SÂNGERÂNDĂ

Dă-le naibii azi de-amintiri

fă ce trebuia cândva făcut

dacă toate curg spre cimitir

opreşte-le doar c-un sărut

Fă ce trebuia cândva făcut

mâna dreaptă este o făclie

mai poţi şi dacă eşti pe scut

urlă-n scris ca lumea să o ştie

Mâna dreaptă este o făclie

dacă toate curg spre cimitir

şi nimic n-o să-ţi rămână ţie

dă-le naibii azi de-amintiri

Fă ce trebuia cândva făcut

scrie-ţi azi poemul sudomut

Costel Zăgan, CEZEISME II

VORBIŢI NAIBII ROMÂNEŞTE

Sacrificată-i limba română

în fiecare clipă Doamne iar

de tâmpiţii care au în gură

nu litere ci pietre de hotar

În fiecare clipă Doamne iar

parcă am fi o naţie păgână

vai ne ducem limba la altar

şi o sacrificăm de voie bună

Parcă am fi o naţie păgână

iar tâmpiţii care au o gură

nu doine înjurături îngână

sacrificată-i Limba Română

Cu fiecare vorbă Doamne vai

facând navetă între iad şi rai

Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

DOR ABSOLUT

COPIILOR MEI

LA MULŢI ANI, COPILĂRIE!