EVENIMENT

Se deschide școala: carte fermecată la dispoziția copilăriei.

Costel Zăgan

INVENTEMUL DE DUMINICĂ

Măreția lui Dumnezeu nu strivește, ci înalță.

Costel Zăgan

TEROAREA LECTURII

Scriu și mă retrag de la locul faptei fără

regret și fără speranță Singurătatea are

pseudonimul lui Bacovia Supraviețuire

prin absență Lacustră-i potopul meu per

sonal Mă salvez prin lectură O toamnă

violetă decolorează totul Ca să-mi demon

streze că n-are nicio legătură cu politica

Istoria îmi ară grădina

Surâd și scriu mai departe

mai departe mai încet

tot mai încet

Scriu în surdină

Însă picăturile de ploaie

consemnează totul

Nu mai citiți

lectura 

ar putea

opri

ploaia

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate

vrea doar stele dezbrăcate

Scârța-n sus și scârța-n jos

scrie îngerii frumos

Mai că Dumnezeu s-ar duce

oriunde dar nu pe cruce

Omul s-ar da iar de-a dura

fără să-și răcească gura

Atlantida uit-o nu-i

umbra ta parcă-i în cui

S-ar mișca însă nu poate

decât să doarmă pe coate

Vai ce paradis hazliu

Adam cântă piu-piu-piu

Eva dansează tango

moartea n-are încotro

într-un timp prea echivoc

lacrimile îmi dau foc

O să scriu dar cu scântei 

vei citi dacă nu vrei

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EREZIA FLORII SOARELUI

A suferi pentru a înțelege iată idealul

Restu-i manuscrisul morții

Deschid primul volum de poezii

Și-mi văd sufletul în pielea goală

Scriu ca și cum aș face naveta între

Dumnezeu și satul meu natal

Așa cum îi șade bine

unui fiu adevărat de țăran

Apropo

Știați că lanul de floarea soarelui

este pluralul de la țăran

Nu-i nimic

Din toamna asta

o să vă placă

viața la țară

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

BASMUL MEU

Prinț al părerilor de rău

abia observi că nu exiști

te mulțumești cu iadul tău

cu zâmbetul din ochii triști

Abia observi că nu exiști

că totul este doar o farsă

admiri pe cer doi alpiniști

și iei din cană floarea arsă

Că totul este doar o farsă

te mulțumești cu iadul tău

să ieși din casă-n altă casă

prinț al părerilor de rău

Abia observi că iadul este

un capăt doar de la poveste

Costel Zăgan, CEZEISME II

TRANDAFIR ÎN CAPCANA AMURGULUI

Mai constant ca o durere

numai lumea o răzbuni

parcă-așa faci tu avere

dăruind tot ce aduni

Numai lumea o răzbuni

recunoaște cât ești rău

printre răi și printre buni 

nimica nu este-al tău

Recunoaște cât ești rău

parcă-așa faci tu avere

aruncând totul în hău

mai constant ca o durere

Lumea numai o răzbuni

risipind în scris minuni

Costel Zăgan, CEZEISME II