LUMEA O SCRISOARE PIERDUTĂ DE DUMNEZEU

Aţi rămas tot haimanale

posteritatea degeaba a trecut

în fine Caragiale după Caragiale

are-un public surdomut

Posteritatea cică a trecut

ca un tren grăbit prin gară

cu averse de strănut

pe o viaţă vai murdară

Ca un tren grăbit prin gară

în fine Caragiale după Caragiale

ne întreabă într-o doară

aţi ajuns toţi mă haimanale

Mai jucaţi în piesa mea

sau de fapt lumea e cea

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

INVENTEME

""Primăvara şi ecoul sunt verzi!" - Costel Zăgan

(Pictură: Fruct de primăvară - Stefan Câlţia) — cu Ştefan Câlţia şi Costel Zăgan.

DESTIN LV

Poate-s o lacrimă spartă

de lumina ochilor tăi Artă

Costel Zăgan, Distihuri rebele

ÎN CĂUTAREA SUFLETULUI PIERDUT

Nu ştii

ce

cauţi

în

camera cartuşului

Însă

eşti

gata

să explodezi

La

prima

atingere

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

ELEGIA BUCURIEI

De tristeţe iar mă bucur

n-am cuvinte cum să spun

că tăcerea a dat muguri

taman pe gura de tun

N-am cuvinte ce să spun

eu poetul Dumneavoastră

zice-se c-aş fi nebun

cresc fantome la fereastră

Eu poetul Dumneavoastră

când tăcerea dă în muguri

cântece de inimă albastră

de tristeţe iar mă bucur

Dar cuvinte n-am să spun 

că destinul mi-e ne-bun

 Costel Zăgan , Cezeisme II 

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME,  2008îi dau viaţa-n mine răstignindu-l
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ŞI LUNA-I DE DIAMANT

Ating cerul cu călcâiul

îngerii mă iau la goană

luna-mi bate-n talpă cuiul

însă steaua-i vai o rană

Îngerii mă iau la goană

fug de lume-n altă lume

parcă fug vai de pomană

ajung la un cap de nume

Fug de lume-n altă lume

luna-mi bate-n talpă cuiul

când din suflet ies doar spume

şi-ating cerul cu călcâiul

Îngerii mă iau la goană

gratuit cu altă rană 

Costel Zăgan , Cezeisme II