DOAMNE CE POPOR

N-are organ pentru viitor

Costel Zăgan, Universuri paralele

EREZIA PUSTIULUI

Nisipul ce-mi arde piciorul

metric al poemului îmi in-

tră în ochi Astupă gura cu-

vântului ce exprimă frumu-

seţea Las-o baltă  îmi zic

Nici urâtul nu-i de lepădat

Mai bine leagănă cuvintele

Să poţi dormi şi tu Sânge

al clepsidrei Somnambul ca
ută mai departe inima timpului

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

PENTRU PÂINE

Ţăranul şi-a făcut din suflet

candelă

de

luminat neamul

Lumina ochilor săi

e

o sărbătoare în haine de lucru

În fiecare primăvară

îşi cere iertare pământului

cu

plugul

Lanurile de grâu fi-vor

de-aceea

un detaliu al conştiinţei sale

Iar pâinea

Pâinea pasărea phoenix

plămădită

cu

sudoarea acestei primăveri

fatale

Costel Zăgan, Ode gingaşe

LUMEA O SCRISOARE PIERDUTĂ DE DUMNEZEU

Aţi rămas tot haimanale

posteritatea degeaba a trecut

în fine Caragiale după Caragiale

are-un public surdomut

Posteritatea cică a trecut

ca un tren grăbit prin gară

cu averse de strănut 

pe-o batistă vai murdară

Ca un tren grăbit prin gară

în fine Caragiale după Caragiale

ne întreabă într-o doară

aţi ajuns toţi mă haimanale

Cum adică lumea-i rea

dacă lumea-i piesa mea

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ULTIMUL VAL

Moartea şi învierea la pachet promoţional

Costel Zăgan, Universuri paralele

SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE

Dă-mi melancolia şi astăzi şi oricând

lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte

acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt

această pagină-i doldora de morminte

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte

o iartă-ne pre toţi care murim cântând

stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte

şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând

O iartă-ne pre toţi care murim cântând

mereu ne ispiteşte destinul opus

acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt

acest poem s-a-nroşit spre apus

Şi Doamne abia-l mai suport

când ţipă că-i mort

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

CABARET KANT

Camera goală poet versus amant

Costel Zăgan, Universuri paralele