....

 Copilăria Doamne e un viciu

și-a fi tânăr e-un păcat

din cerneală hai ia-ți biciul

fii cuvântule bărbat

A fi tînăr nui-i păcat

ironia nu-i o crimă

azi politichia la palat

pe bărbații mari i-animă

Ignoranța e o crimă

din cerneală îmi iau biciul

și vă mai trântesc o rimă

însăși viața e un viciu

Și-a fi tânăr e-un păcat

Doamne vai de neiertat

COSTEL ZĂGAN, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, EDITURA SINGUR, 2014 

DE NEGĂSIT

 Unde-am dispărut, Doamne?

Costel Zăgan, Inventeme

PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC

 Dragă Kitty

încet-încet

lumea începe să se obișnuiască și cu infernul

spurcata capacitate de adaptare a omului

își spune cuvântul

indiferent de mijloace mereu gata de atac și repliere

ecoul pașilor pierduți trezește toți îngerii de pază

de ciudă nici cucul nu-și mai recunoaște glasul

cu

cu

ri

gu

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

DIN PEȘTERA (NE)CUVÂNTULUI

 Mulți mă-ncearcă cu prostia

mulțumesc dar n-am nevoie

toți mai spun că România 

este domnilor Arca lui Noe

Mulțumesc dar nu-i nevoie

proștii sunt mereu în frunte

mulțumesc deci Doamnă Goe

n-ați pierdut cumva un munte 

Proștii sunt mereu în frunte

căci ne spun pe România

o așteaptă vremuri crunte

mulți o-ncercă cu prostia

Mulțumesc dar nu-i nevoie

să arunci spre cer cu Zoe

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

 Amintirile ne înfrumusețează viața cu goluri.

Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2015

ELEGIE ÎN ALBASTRU

 Marea Neagră din sertar

mi-a pătat masa cu har

Valurile ies albastru

din caietul  măiastru

Și chiar din condei

ies pe plajă negrotei

Și la-chidere cât plaja

elegii rupându-și coaja

Costel Zăgan, ELEGII ÎN ALBASTRU