Avea înălțimea unei flăcări
și ochii ca niște cărbuni aprinși
de-mi sfârâiau călcâiele
de câte ori o visam
că nici ziua nu mă puteam abține
de-am ajuns
să mă arate lumea cu degetul înroșit
mamă
nenea este iar îndrăgostit
toată ziua îi ies fumuri din cap
COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014
Muzica nu mai ajunge
cascada plânsului amar
câinele ce urlă-n sânge
c-ai murit și n-ai habar
Cascada plânsului amar
topește muntele de gheață
albastrul cerului un dar
ce înger dragostea o iartă
Topește muntele de piatră
câinele ce urlă-n sânge
noaptea-i artă pentru artă
muzica nu mai ajunge
Cascada plânsului amar
poftiți la mănăstire-n dar
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Despre Eminescu
numai
poezia
ar mai putea
spune
altceva
dar
și
poezia
tace-n
metru antic
Costel Zăgan
Iubito
numai
tu
știi
cum
se
dezbracă
oglinda
lacrimă
după
lacrimă
COSTEL ZĂGAN, POEME INFRACȚIONALE, 1995
Avea înălțimea unei flăcări și ochii ca niște cărbuni aprinși de-mi sfârâiau călcâiele de câte ori o visam că nici ziua nu mă puteam abține ...
