Să mai discutăm
păi ce tot facem de 2000 de ani
discutăm și iar discutăm
Domnilor
vreau să vă spun și eu ceva
Hai să ne-apucăm și de treabă
Că
ne suflă Apocalipsa în ceafă
Costel Zăgan, Ode gingașe
Să mai discutăm
păi ce tot facem de 2000 de ani
discutăm și iar discutăm
Domnilor
vreau să vă spun și eu ceva
Hai să ne-apucăm și de treabă
Că
ne suflă Apocalipsa în ceafă
Costel Zăgan, Ode gingașe
Aud în alb
O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito
mai implor tristeţea să nu râdă de mine
cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge
mormintele fac streap-tease în cimitir totul e bine
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri îşi beau cafeaua plângând
între noi veşnicia se-ntinde ca un pat
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE