FERICIREA UNEORI NE FIERBE FĂRĂ SĂ ȘTIM

Iubitul meu imaginar dragă Kitty sună fantastic

Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos

tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt așa

de fericită că-mi vine să țip Doamne se-aude 

Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva

își toarnă un Chateau Latour 1932 într-o cupă

de cristal Mâncăruri și porțelanuri extrafine Gus

tul fabulos al vieții mă amețește Simt camera învâr

tindu-se în jurul meu Offf și soarele din plafon ca

re nu mai apune odată Unde naiba mi-i pistolul

Vreau să dorm

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

TĂCERILE LIMBII ROMÂNE

Cu noaptea-n ochi

cu întunericul pe buze

ce speranțe să îngropi

bucuria să n- acuze

   Cu întunericul pe buze

ce durere  mă îngână

și la balul cărei muze

aș dansa cu ziua-n mână

Ce durere mă îngână

ce speranțe să îngropi

azi

limba română

s-a trezit cu mine-n ochi

Și cu întunericul pe buze

mai avea versuri nespuse

Costel Zăgan

PRIMĂVARA VIRUSULUI NE-BUN

Dragă Kitty primăvara asta va rămâne ca o

pată neagră în istoria recentă a lui Homo

Sapiens O primăvară gingașă

 ducând pe

arpile ei multe flori și multă suferință Mulți

morți și grijă și mai multă Multă tristețe și

multă multă speranță O speranță atingând

notele stridente ale disperării

Disperarea de-a mai fi om

ne-a închis în case

FIECARE CU FAMILIA

CU DUREREA

ȘI

SINGURĂTATEA SA

Doamne

speranța noastră

cea de toate zilele

dă-ne-o nouă

și

astăzi

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

INFERNUL PIERDUT

Raiul la prohab se descheie

a  ce-aș mai fute o femeie

Costel Zăgan, Distihuri rebele