ÎN CĂUTAREA UNEI POVEȘTI DE CRĂCIUN

M-am trezit cu ochii

plini de viscol

şi de

ninsori de legănat copilăria

Brrr Doamne

ce iarnă imaginară

cu

mâinile înmănuşate-n versuri

cu

haine călduroase de sonete

şi

căciuli trase

peste ochii copilăriei

ninge

pastel de Crăciun

Costel Zăgan 

POEME DE-APRINS NOAPTEA

 

Test la prima noapte de dragoste

Oare genunchii n-au habar

de Strâmtoarea Gibraltar

de cântă ca doi nebuni

ascunzând parcă minuni

Oare sânii ştiu prea multe

de nu mai vor să te-asculte

şi ziua-n amiaza mare

se rotesc iar după soare

Oare coapsele-s nebune

cântec straniu duc în strune

când cerul îşi lasă brazda

şi pe stânga şi pe dreapta

Noapte unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Costel Zăgan 

(13 februarie 2013)

NASUL LUI MOȘ CRĂCIUN

 

Crăciunul nu-i o amintire

dovadă este iată Moşul

pe-afară ninge în neştire

şi plin de stele pare coşul

Dovadă totuşi este Moşul

Crăciunul nu-i o sărbătoare

a treia oară va cânta cocoşul

să-l auzim pe cine doare

Crăciunul nu-i o sărbătoare

pe-afară ninge în neştire

zăpada ce mânca-va oare

Crăciunul nu-i o amintire

Dovada este totuşi Moşul

şi nasul tău copile roşu

CEZEISME II,

Costel Zăgan (18 decembrie 2020)

INSTIGARE LA DOR

 Iubito

numai tu știi

cum se dezbracă oglinda

lacrimă

după

lacrimă

Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE, 1995

(FULGER ÎN DOI TIMPI)

 zi de pescuit

lac în vârful muntelui

biban la copcă

Costel Zăgan

CIMITIRUL STELELOR DE ALTĂDATĂ

 Un copil doi copii trei copii patru copii

cinci copii sună clopoțelul pauză dom- profesor

ne-ați înnebunit cu româna fiind elevi tăceri cu

treieram și stelele clipoceau prin clasă serviți co

pilărie e gratuită nu ieftină dom- profesor din pri

cină de grevă v-ați uitat paradisul pierdut în mile

niul doi trei și culcat dom- profesor 

cimitirul Bellu la joasă înălțime

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

Înger de zăpadă

DOINE DE (S)PUS LA RANĂ - COSTEL ZĂGAN

 

DOINA DEȘTEPTĂRII NAȚIONALE

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior zău de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum ne-nlănţuie iar hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă aici dreptate

Parcă-i Doamne blestemată

scoală-Te Ţară odată

Că ne bate-n piept chiar Marea

când ne-apucă disperarea

Dacă ni s-au dus bărbaţii

scoală-se în loc Carpaţii

Dumnezeu din cer să vină

să ne-aducă El lumină

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE versus AXIOMELE LUI DON JUAN - Costel Zăgan: * DEROGARE Iubitule intră on line te aștept de o ...

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE versus AXIOMELE LUI DON JUAN - Costel Zăgan:  * DEROGARE Iubitule intră on line te aștept de o ...:   * DEROGARE Iubitule intră on line te aștept de o secundă virtual totul e fain parola o să ne-ascundă Costel Zăgan , Axiomele lui Don Quijote

PSALMUL SPLENDORII

Se duce naibii acest mileniu

se duce naibii și-acest veac

și nu s-a mai născut un geniu 

cu soarta lumii să mă-mpac

Se duce naibii și-acest veac

transcriu istoria pe frunze

Dumnezeu întreabă și eu tac

cu fapte în cuvinte-ascunse

Transcriu istoria pe frunze

că nu s-a mai născut un geniu

și noaptea pân-aici pătrunse

se duce naibii și-acest mileniu

Se duce naibii și-acest veac

parcă-i domnilor un fleac

Costel Zăgan, CEZEISME II

DIALOG ÎN ZORI

• A cântat cocoșul prima oară
• hai iubite lasă-l să mai cânte
• trupul tău gingașa mea vioară
• mai tare cerul să mi-l frământe

Hai iubite lasă-l să mai cânte

• iubito-ți place cântecul și hora
• mâinile au obosit - aripi frânte
• dragostea eternă nu-i cu ora

Chiar îmi place cântecul și hora

trupul arzânda mea vioară

(înțeleagă-se soacra și nora)

ci cântat-a cocoșul ultima oară

Iubito fă-l din nou să cânte

• hai țeposule ce țepe blânde

Costel Zăgan, CEZEISME II

POETUL DE FRUNZE ȘI FULGI

Opțiunea poetului

primăvara și toamna

capodopera bifrons

Astfel

memoria lui Eminescu

primăvara-i verde ca iarba

iar

toamna

frunzele îngrașă vântul

până la viscol

Iarnă tabula rasa

tăcere înghețată

silabă cu silabă

fulg după fulg

poet lângă poetă

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

DIALOGUL SURZILOR

 Eu sunt violent

tu ești violent

el este violent

ea este violentă

Noi suntem calmi

Costel Zăgan, Ode gingașe

BLESTEMUL OSPITALITĂȚII de Costel Zăgan

 

De popoare migratoare

au ajuns și-n țara mea

n-am avut nicio scăpare

făr-de verbul a răbda

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi hai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toți

de la Ana la Caiafa

șefi de oști sau șefi de hoți

și-au umplut la noi carafa

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi mai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Și am dat și am tot dat

din Mare pân-la Carpați

– Dacia nu fu bărbat-

vremea e și voi să dați

Rabdă azi  rabdă și mâini

să nu cazi hai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul

am răbdat răbda-i-ar dracul

că de-atâta bună-voie

am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi mai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă

nu cotează vrem-nu vrem

să crească iarba din stâncă

din dragoste și blestem

Rabdă azi și rabdă mâini

să nu cazi mai dă din mâini

dă din mâini dă din picioare

dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Țara Ta

unde-i pacea și aleanul

Te-am ruga Mări ruga

hai să ne trezim la anul

C-am răbdat și azi și mâini

să nu cad am dat din mâini

și din mâini și din picioare

dar nu vi-i rușine oare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

• Face

SOCRATE

 Fără cele șapte arte

Costel Zăgan, Universuri paralele

O ELEGIE POLITICĂ A LUI ION GHEORGHE

 POETUL NAȚIONAL

Poetul național;

Prooroc bătut cu pietre

De poporul său -

Bea și el vinul cetății

Când politicienilor le merge bine;

Se umflă de fiere pe cruce

Când se-ncurcă firele diplomatice...

E vorba că poetul poate înnebuni

Din generație în generație;

Surpându-se,

Îi crește părul pletelor

Din ce în ce mai albe,

Ca o mantie, ca o trenă;

Și altceva decât aceste plete lungi -

De parcă-ar fi un astronom

Cu fața dublă cu capul răsucit,

Zeu însuși, - altceva nu mai are.

Trece prin lume un nebun:

Cu ochii cei obișnuiți

Trage viața la răspundere;

Și are-o față-ntoarsă-n urmă -

Icoana lui de vraci bolnav

E o dovadă că așteaptă steaua

Națiunii.

Citește cu ochiul lui din ceafă,

Cel ploios și-nchis, pe care s-a răcit

Lacrima, orbindu-l cu un strat

De magmă, peste sâmburul de foc

Din ere zoologice.

Acel ghem de nervi și de celule

Inteligente și de sine -

Colonie de oglinzi forfotitoare,

Roi de-un fel de microorganisme

Care simt, cunosc și anunță

Lumea ce se bănuiește numai

La distanța dintre stele.

Ochiul metabolic și atavic,

Ce se uită înapoi,

Ochiul din ceafă - 

De-aceea au poeții plete;

Cântăreții arși pe chitare

Bătând poliția c-o floare albă,

Tot de-aceea au plete -

S-acopere văzul din ceafă.

Poetul este ochiul însuși, ancestral,

Cețosul, răcitul, animalicul

Ochi din ceafă, al națiunii:

Ce vede el nu-i o părere,

El prevede - adică zărește

Cu mii de ani mai înainte

Și plânge viitorul

 Dinspre trecut.

Poetul național - ochiul

Atavic al poporului.

ION GHEORGHE, ELEGII POLITICE, 1980 

COSTEL ZĂGAN - ÎNTRE ELEGII ȘI EREZII

 

COSTEL ZĂGAN

ODĂ PROFESORULUI DE LIMBA ROMÂNĂ

Azi batjocura se numeşte laudă şi invers

Chiar dacă-s binemeritate şi unele şi alte

le Toţi de la conducătorii (care-s mulţi şi

de diverse naţii) şi până la oamenii de

serviciu ai acestei ţări Te-au transformat

HALAL PROFESOR

în ţinta batjocurii naţionale

Ce nevoie mai este de profesor

dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea

muşchii ei (cu care şi gândeşte

fără doar şi poate)

Din profesor din convingerile sale

Din pregătirea şi speranţele lui de-o viaţă

POŢI EXECUŢI

NU POŢI VALEA

Că stau la rând destui

Mai capabili mai frumoşi mai pupincurişti

Gata să folosească limba română ca dezinfectant

prin părţile mai moi

Profesore culcat

şi

înaintarea pe limbă română

Că vă ia mama dracului

şi pe tine şi pe limba ta ascuţită

Şi-acum taci

că nu ţi-am dat

niciun

cuvânt

(ODE GINGAŞE)

***

EREZIA LUI BACOVIA

Nervii cuvântului anomalii ale răului

cotidian Cel mai mare secret dragos

tea Poetul îmbracă ultima

frunză a toamnei Numai cu Bacovia

mă mai înţeleg şi cu vântul Ceilalţi

îmi cumpără tăcerea Cu toate că eu

nu mai vând nimic Indignată muzica

intră-n pământ de ruşine odată cu

ultimile picături de ploaie

Firele de iarbă o vor repune

în drepturi la primăvara

Da Domnule Bacovia

mi-am ratat şi eu

toate profeţiile

politice

pardon

poetice

Am înţeles

şi moartea-i

la fel

de

parşivă

(ELEGII BACOVIENE)

*

EREZIA SFÂRŞITULUI COTIDIAN

Unchiul Sam râde cu focosul nuclear

între dinţi Alioşa trage cazaciocul pe

dreapta Să-şi continue Mioriţa trans

humanţa milenară În rest toate-s bune

şi europene Am uitat şi de Asia şi de

Africa De Marte nici nu mai vorbesc

Stăm cu ochii beliţi pe ecranul

calculatorului Poate prindem

Apocalipsa

măcar

în

r

e

l

u

a

r

e

(EREZII DE-O CLIPĂ)

***

EREZIA ULTIMEI EXPLOZII LIRICE

O remarcabilă absenţă a iubirii

îmi încălzeşte singurătatea

noapte de noapte

Nu mă plâng

Poezia e gata

să arunce

lumea

în

aer

Luna

e

focosul meu nuclear

pardon

literar

De la ultima

explozie lirică

cuvintele

sunt

gata de luptă

gata de poezie

(EREZII DE-O CLIPĂ II)

POTOLIȚI-VĂ CU POEZIE

Se rup cuvintele din mine

numai niște hălci de carne

și tu îmi zici că este bine

ci poetul nu mai doarme

Numai niște hălci de carne

sângerează-n veci nisipul

timpul ține iar de foame

printre clipe-ți văd chipul

Sângerează-n veci nisipul

și tu îmi zici că este bine

alții-s doar cu cip-ciripul

rupi cuvintele din mine

Doar niște hălci de carne

totuși se moare de foame

Costel Zăgan, CEZEISME II

Limba noastră cea română - Nicolae Dabija la Moldova1 în direct de pe Al...

(GOGYOHKA MEA)

 sunt 

o carte

cu pagini

de

carne

Costel Zăgan

ȘTAFETA POEZIEI

De la Homer spre nord-estul obiectelor imaginare

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Înălțare la inimă

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Înălțare la inimă:                Liniște Dumnezeu se roagă în noi (Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE, 1995) ...

Aforismul Românesc Contemporan - Costel Zăgan: Aforismul Zilei

Aforismul Românesc Contemporan - Costel Zăgan: Aforismul Zilei:  * Am mult curaj, dar mi-e frică să-l folosesc. Valeriu BUTULESCU * Muzica poate să facă dintr-un suflet răvășit o catedrală. Vasile GHICA ...

POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

 CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE

Copiii întorc istoria pe dos caută

se caută printre visele oamenilor mari

nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă

în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici

toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura

fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec

toate cuvintele lumii cuvântul mamă

îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni

buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n

picioare se naşte un copil

Costel Zăgan, Poezii de trezit copiii