Anisoara-Cristina Racianu
"Abisul din om poate fi umplut numai de-o inimă îndrăgostită!" (Costel Zăgan)
vineri, 24 ianuarie 2020
duminică, 19 ianuarie 2020
INVENTEMUL-INVENTEMELOR
Mi-au trebuit 62 de ani, ca să pricep un pic limbajul copilăriei!
Costel Zăgan
marți, 14 ianuarie 2020
INVENTEMUL CA UN JOC DE LUMINI
*Fiţi bărbaţi, lumea nu-i decât o femeie părăsită !
Costel Zăgan, DRACULA VĂ RECOMANDĂ
Iubito, nimic nu ne împiedică să facem totul!
luni, 13 ianuarie 2020
INVENTEMUL LUNII IANUARIE
De la Eminescu la Costel Zăgan:
un veac de iarnă românească!
Costel Zăgan, Inventeme
duminică, 12 ianuarie 2020
vineri, 10 ianuarie 2020
FEMEIA INVULNERABILĂ
Unde-i nevasta de-altădată
cea grijulie ca un puf
ce-ți făcea poftele pe dată
și plină astăzi de năduf
Cea grijulie ca un puf
a luat-o vântul amintirii
în van o cauți prin văzduh
au înțepat-o trandafirii
A luat-o vântul amintirii
să-ți facă poftele pe dată
dincolo de marginile firii
unde-i nevasta de-altădată
Cea grijulie ca un puf
ca piatra cade luna-n stuf
Costel Zăgan, Cezeisme II
INSTINCTUL POEZIEI
Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ți cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
Când mângâi coapsele-ți cu elegii
și-într-un marfar mai râd la Huși
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuși
Și mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare și el să dea tot testul
Costel Zăgan, CEZEISME II
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
INEFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI
Nasc și la Moldova dascăli zău am văzut măcat unul înconjurat precum Socrate de invidia celor șapte minuni ale lumii moderne admiră și taci ...
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
*** Răul nu este rău pentru cel ce nu-l simte. *** Științele s-au strecurat prin urmare dimpreună cu celelalte nenorociri. *** Zeilor le pl... -
Kilometrul dacă-i antic nu mai este kilometru când la poezie-s paznic nu-s Pavel nu-s Petru Nu mai este kilometrul care-a fost totuși odată...