miercuri, 5 septembrie 2018

PRIETENUL MEU DON QUIJOTE

Femeia o iubesc în proză
din cap până-n picioare poezie
tristeţea mea e cea mai roză
iar moartea cică mai hazlie

Din cap până-n picioare poezie
nu-ncape în sicriul unui gând
ce-ar vrea în fond fir-ar să fie
când şi cuvântu-i mai rotund

Nu-ncape în sicriul unui gând
tristeţea mea e cea mai roză
că eu şi Don Quijote pe pământ
mereu iubim femeile în proză

Din cap până-n picioare poezie
le recunosc tăcerea dintr-o mie

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan