sâmbătă, 29 septembrie 2018

EREZIA LUI BACOVIA

Nervii cuvântului anomalii ale răului
cotidian Cel mai mare secret dragos
tea  Poetul îmbracă ultima
frunză a toamnei Numai cu Bacovia
mă mai înţeleg şi cu vântul Ceilalţi
îmi cumpără tăcerea Cu toate că eu 
nu mai vând nimic Indignată muzica
intră-n pământ de ruşine odată cu
ultimile picături de ploaie
Firele de iarbă o vor repune
în drepturi la primăvara
Da Domnule Bacovia
mi-am ratat şi eu
toate profeţiile
politice
pardon
poetice
Am înţeles
şi moartea-i
la fel
de
parşivă

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan