Treceți la conținutul principal

DREPTUL DE-A DĂRUI FLORI

Iarba-n rai cum înverzeşte
o aud cu merele neruşinate
sufletu-n cuvinte ca un peşte
aruncat din plasă iar se zbate

Şi se-aud merele neruşinate
rotunjindu-se pe crengi de dor
lumea iar m-a dat pe spate
c-am pândit-o Doamne la izvor

Rotunjindu-se pe crengi de dor
sufletu-n cuvinte ca un peşte
mă învaţă Doamne cum să mor
iarba-n rai cum înverzeşte

O aud cu merele neruşinate
cum se-aruncă-n libertate

Costel Zăgan, CEZEISME II

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

TAC ÎN VERSURILE IERNII

Mă doare dacă mă trezesc mă doare şi dacă adorm mă doare dacă (te) visez mă doare dragoste enorm
Mă doare şi dacă adorm mă doare pe stomacul gol mă doare pustia fără mine şi dacă îngerii îmi dau ocol
Mă doare pe stomacul gol mă doare gustul fericirii mă doare patul visător lalelele şi trandafirii
Costel Zăgan

100 - ISTORIA DISCRETĂ - 100

Sau istoria părinţilor noştri. A fraţilor şi a surorilor noastre. ISTORIE, pe care, din păcate, o călcăm zilnic în picioare! Fără jenă. Fără responsabilitate, FĂRĂ RUŞINE! Un profesor, un om : JULEA SORIN! Două entităţi variabile, în genere, nu însă şi în cazul de faţă! ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 TUDOR VLADIMIRESCU, ALBEŞTI, BOTOŞANI. Pe o masă, suspendată între trecut şi viitor, se află nişte semne de întrebare: * Cine am fost? * Cine suntem? * Ce vrem să fim? Să încercăm, după posibilităţile noastre, să răspundem! Domnul Profesor JULEA SORIN încearcă să ne trezească. Să nu-l dezamăgim! Costel Zăgan: