Treceți la conținutul principal

PROFESORUL MEU ELEVUL

Dimineaţa seamănă tot mai mult c-o sală
de clasă Pe tablă se zăresc deja primele ra
ze de soare şi câteva stele întârziate Nu-i
nimic elevii au grijă să mă obişnuiesc cu
ideea că nicio absenţă nu-i irecuperabilă
Şi că doar mama-i trimisul lui Dumnezeu
pe pământ Însă profesorii sunt nişte creaturi
tare ciudate Dacă vor să ne facă să zburăm
fără aripi Să scriem fără cuvinte
Oricum
deja 
degustăm
felia de pâine unsă cu erezii şi pasteluri

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II