marți, 3 aprilie 2018

EREZIA CEA MAI TARE CAFEA

Iar m-am trezit cu soarele-n cap Toţi fug
de mine să nu-i orbesc cu vreo poezie ma
tinală prea matinală Şi-atunci îmi înghit
versurile pe stomacul gol Nici nu mai 
am nevoie de cafea M-am actualizat din
cap până-n picioare Toate organele şi
abţibildurile într-un vers sunt în ordine
Am să fac gimnastica de înviorare
c-un haiku
Dincolo de retină
lumea face deja schimb de vise
cu ochii deschişi
luna femeia
din patul poetului
exilată-n beci

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan