Treceți la conținutul principal

EREZIA CA LIMITĂ A POEZIEI

Dragoste ai făcut din mine o capodoperă
a suferinţei Scriu direct cu ochii Din lacrimi
ies aburi de culoarea cerului Fulgere întune
cate brăzdează cele două clepsidre ale ochilor
Timpul se scurge printre gene
Doamne de ce fugi de mine
Sistematic
din motive contrare
lumea şi fericirea
mă ocolesc
Dă-le
naibii
şi
hai
acasă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II