EREZIA CA LIMITĂ A POEZIEI

Dragoste ai făcut din mine o capodoperă

a suferinţei Scriu direct cu ochii Din lacrimi

ies aburi de culoarea cerului Fulgere întune

cate brăzdează cele două clepsidre ale ochilor

Timpul se scurge printre gene

Doamne de ce fugi de mine

Sistematic

din motive contrare

lumea şi fericirea

mă ocolesc

Dă-le
naibii
şi

hai

acasă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II