Treceți la conținutul principal

DOAR UN ZERO ÎN SCĂDERE

S-au retras părinţii mai departe
făcându-mi loc în lumea asta mică
şi toată viaţa au fugit de moarte
din amintire moartea însă îi ridică

Făcându-mi loc în lumea asta mică
nu mai au nevoie acuma de nimic
şi dacă doar de întuneric mi-era frică
acum doar nopţi câştig la loz în plic

Nu am nevoie însă acuma de nimic
şi viaţa mea se duce încet spre moarte
şi mă măresc cu cât devin iată mai mic
înspre părinţii ce-au plecat aşa departe

Făcându-mi loc în lumea asta mică
de unde lacrimi către cer doar pică

Costel Zăgan, CEZEISME II

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II