Treceți la conținutul principal

TESTAMENTUL CEL MIC AL MARELUI FRANCOIS VILLON

III
Şi uite-aşa ce n-aţi văzut:
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea şi lumii nou temei!
Şi m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer şi lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!

 Francois Villon din DANIA (1456), traducere de Costel Zăgan 

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II