Treceți la conținutul principal

EREZIA POETULUI PARALEL CU EL ÎNSUȘI

Panica inefabilului panica de-a fi
Orient pierdut în iluzii occidentale
Oare-i doar o nebunie Că libertatea
nu-i liberă niciodată Înaintez cu ochii
legați de prejudecăți și lozinci Scriu nu
mai după ce adorm Visez în scris De obi
cei în alb-negru Dumnezeu îmi traduce
rănile în albastru Abia mă mai recunosc
Toate-s mai blânde și mai depărtate
Panica artei nu-i panică
E artă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
 

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II