Treceți la conținutul principal

EREZIA POETULUI PARALEL CU EL ÎNSUȘI

Panica inefabilului panica de-a fi
Orient pierdut în iluzii occidentale
Oare-i doar o nebunie Că libertatea
nu-i liberă niciodată Înaintez cu ochii
legați de prejudecăți și lozinci Scriu nu
mai după ce adorm Visez în scris De obi
cei în alb-negru Dumnezeu îmi traduce
rănile în albastru Abia mă mai recunosc
Toate-s mai blânde și mai depărtate
Panica artei nu-i panică
E artă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
 

Postări populare de pe acest blog

DESTINUL TĂU EȘTI TU

Ca un munte vii în lume ca o mare-i lumea asta stelele ce-ți curg prin vine  tu le-ai șterpelit și basta
Ca o mare-i lumea asta unul după altul val cu val cât este soțul cât nevasta amândoi însă un ideal
Una după alta val cu val stelele îți curg prin vine azi tragi viitorul tău la mal ca un munte pleci în lume
Ca o mare-i lumea asta cu iubire ocolești năpasta
Costel Zăgan , CEZEISME II

O FIICĂ SOLARĂ

Fiicei mele MONICA
Viața ta este-un cireș cu floarea pân-la pământ ca un înger din cer ieși  prin viața noastră zburând
Cu floarea pân-la pământ tu ne luminezi azi clipa o grădină înflorind noapte-ndepărtezi cu-aripa
Tu ne luminezi azi clipa ca un înger din cer ieși faci cu zâmbetul risipa viața ta este-un cireș
Cu floarea pân-la pământ spre Dumnezeu luminând
8 IULIE 2017 TUDOR VLADIMIRESCU Iremediabil, tată și poet Costel Zăgan