Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2018

CELE ŞAPTE ARTE ALE UNEI NOPŢI DE DRAGOSTE

Doamne poate numai poezia ar salva în versuri România n-ar fugi măcar vreun epitet să-i dea moartea mai încet
Numai ea numai dragostea întunericul stea lângă stea într-o zi de-atâta singurătate ar da cerul Doamne pe spate
Brusc să vadă Dumnezeu cât de tare-o iubesc eu s-ar opri pe loc secunda să-şi înceapă noaptea runda
Un sărut de trandafir de la care mă inspir
Costel Zăgan, CEZEISME APROSIMATIVE

FULGER ÎN DOI TIMPI (PRINŢ)

prinţ şi cerşetor
dimineaţă de vară
singur acasă Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI Îmi place Ador Ha

NEVOIA ROMÂNIEI DE GEAMURI SPARTE

Numai vă înţep puţin boieri dumneavoastră din nou să fie cer senin aş deschide o fereastră
Coasta dumneavoastră nu vă place pe pământ poftiţi pe bolta albastră cât se-aude un cuvânt
V-am săltat de la pământ numai o dată în cer senin doar din braţe fluturând boieri veţi călători puţin
Ţeapa-i păsăre măiastră către lumea cealaltă
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012

DULCINEEA

Iubita mea trăieşte rar o dată azi şi mâine iar învârte viaţa ca o roată mâine aştept să fie fată
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

SORA MEA, POEZIA: MARIA OPREA

Vinerea Cărțilorse simte foarte bine.1 oră ·  MARIA OPREA GOGYOHKA petale albe
întâlnirea bătăilor
de inimi pe o cale
la un răsărit
de soare TRAIECTORII FRAGILE, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2018

IEŞIRE-N CER

Bulversat de primăvară şi de florile din glastră am ieşit din mine-afară Doamne pe-o fereastră
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

(IM)POSTURA LUI DUMNEZEU

Şfichiuitor de dulce cum să vă spun amar pe lauri cin-să-l culce poetul este cămătar
Cum să vă spun amar taman în centrul gurii nu-şi vede totuşi clar postura imposturii
Taman în centrul gurii pe lauri cin-să-l culce dragă pomană a naturii şfichiuitor de dulce
Cum să vă spun amar poetul este în zadar
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA MOLDOVA ARDEALUL ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ

Sunt român dar mă tratez Cu Mioriţa cu Brâncuşi cu Rapsodia Română Însă mă tratez în primul rând cu Eminescu Pilula magică folosită în vindecarea oricărui român dus cu pluta în cele străinătăţi Domnilor românii nu au fugit de-acasă de lene sau de prea mult bine N-au plecat să fure ci să muncească Să gândească la nivel european Chiar şi din satul meu natal sunt studenţi la cele mai vestite Universităţi din Lume Nu glumesc Sunt român dar mă tratez şi cu Ion Luca Caragiale şi cu Balada lui Ciprian Prumbescu De  Bulă nici nu mai vorbesc Şi-atunci vă-ntreb pe bună dreptate

Cum
să nu fiu
fericit că-s român
şi
nu
american
sau
Doamne fereşte
rus
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

GOGYOHKA MEA (legea)

legea
conservării
poeziei
un greier scufundat
în noapte împinge
stelele în cer Costel Zăgan, Gogyohka mea

OMUL DE CUVINTE

Sudoarea-i curge-n călimară dulce Doamne şi amară dilema-i zău Costel Zăgan profesor doar sau doar ţăran
Că toată ziua numai scrie şi sapă parcă în hârtie iar c-un stilou se adânceşte din baltă ca să scoată peşte
Cu ochii iată cât o groapă nici o femeie nu-i mai scapă trânteşte versul ca un bici în oameni mari cu fapte mici
Dar n-o s-ajungă prea departe trăindu-şi visul ca pe-o carte
Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

EREZIA PERNEI - MINUNE

Într-un George Terziu prietenul meu din celălalt capăt de poezie Mi-am dat seama că viaţa nu-i decât o şmecherie retorică Gata să adoarmă moartea în orice clipă Să întoarcă totul cu fundul în sus Şi faţa la perete Iar  lacrimile spre nord-vest Să pară că luna răsare direct din patul înflăcărat al pământului Câţiva îngeri suspecţi sunt gata de zbor Sunt vizaţi poeţii şi femeile frumoase Cine nu-şi mai doreşte să fie poet înseamnă că n-a visat niciodată  Din Satu Mare am o colegă de facultate Fata Morgana Nisipul din ochi mă face să lăcrimez
Vai perna mea e-o clepsidră
al dracului de moale
ptiu
am nisip şi-n cuvinte Noapte bună colegi şi colege  de poezie noapte bună


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA PERSONALĂ A ZBORULUI DE CURSĂ CÂT MAI LUNGĂ

Acasă nu-i doar un cuvânt care înverzeşte-n fiecare primăvară Acasă-i chiar primăvara condiţiei umane Locul de unde toţi ne înăl ţăm Sperând că vom atinge cândva cerul Nu ne reţine nimic Nici iarba prin care ne jucăm Nici şcoala ce ne dă fiecăruia aripile potrivite Nici lacrimile mamei Nici îmbrăţişările tatei Nici prima dragoste Toate ne pregătesc pentru mare lansare Mă rog Aripile ne cam strâng Ce s-o mai lungim La revedere Am zburat
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SCLAVII LIBERTĂŢII

Libertate unde eşti ce-am făcut cu ea din Ţările Româneşti s-a ales doar pleava
Ce-am făcut cu ea destinul mă seacă nu răsare nicio stea pe câmpia geto-dacă
Destinul mă seacă de Ţările Româneşti săracă ţară bogată Românie unde eşti
Ce-am făcut cu ea şi cu libertatea mea
Costel Zăgan, CEZEISME II

RUGĂ MAI SUS

Antoneta Gab Apa Sâmbetei
RUGĂ MAI SUS Iată ca şi Ion Scărarul
înghit în trepte amarul Costel Zăgan, Distihuri rebele P

POVERI STILISTICE

Roaba mea-i fermecată scârţie că nu-i purtată însă nu zice nici mâlc dacă-i duc ceva cu tâlc
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DECOR DE CUVINTE

Frunze albe frunze negre foi albe foi îngălbenite de foamea cuvintelor
insomnie în alb-negru
cuvântul ca decor
beţia culorilor inducând beţia simţurilor
implozia materiei implozia eului
Toţi scriem nimeni nu mai citeşte
analfabeţi sufleteşte
frumuseţea nu mai vrea să intre în cuvinte
tăcerea nu mai are niciun rost
omul bun întârzie să apară
omul rău e pretutindeni
omul negru
şi el hălăduieşte între două noţi
noaptea trecutului şi noaptea viitorului
frunze negre foi albe foi negre frunze albe
da prietene atmosfera bacoviană a închinat steagul odată  cu  Bacovia
Dumnezeu să-i ierte
Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

CIRCUIT FEMININ

Unele dezamăgiri mamă ce îngrăşământ bun ar fi pentru flori
De exemplu dragostea
Ce trandafiri cât casa ar creşte în urma ei
Ce iarbă frumoasă gata de coasă
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

MAREA UNIRE

Hai să ne unim odată că s-au sătura vecinii fără mamă fără tată să ne latre mereu câinii
Că s-au săturat vecinii ţara cine s-o păzească cerul din inelul mâinii plânge hora românească
Ţara cine s-o păzească fără mamă fără tată soarta nostră omenească hai să ne unim odată
Că s-au săturat vecinii să ne iubească şi spinii
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA POLITICII DE JOI

Revoluţia incident sau necesitate No unde mergi Mi-e foame merg la revoluţie Voi Ăia de sus jos Că ne-aţi belit destul ne-aţi furat ne-aţi minţit ne-aţi păcălit AJUNGE Poftiţi  la munca de pe jos Ori luaţi-vă concediu fără plată Cu răsplata la paştele cailor Căci meritaţi Tovarăşi Păcălici Mai plimbaţi ursul fără ajutor social Tomberoanele istoriei vă aşteaptă Şi nu-i nevoie să faceţi economie Economia naţională-i deja pe butuci Un moment Poftiţi şi nişte mănuşi  de protecţie anti-PSD Hai sictir
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

CRITICA LITERARĂ

Ştiaţi că Bacovia visa când pe-un picior când pe celălalt
Cică aşa a scris
Majoritatea postumelor
Restul operei fiind deja licitat
Înainte de geneză
Cu scântei galbene
Şi plumb de aur
Costel Zăgan, Elegii bacoviene Dosarul Secret al  Comentarii ...

INVENTEMUL ZILEI

Insistă: talentul trebuie să ajungă acolo unde merită!
Costel Zăgan, Inventeme

REPLAY BACOVIAN

Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi copaci să-şi descarce frunzele de pe internet După nevoi şi anotimp Un hoit un corb un câmp minat cu mu şeţel şi iarbă zăpada şi eu corbul lui Bacovia zburând de la un cuvânt la altul Luna galbena serenadă a nopţii abia se-a ude Ecou somnambul de romanţă
Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

FALIMENTUL ISTORIEI

Română
Falimentul IstorieiIstoria domnilor este o caricatură Însuşi Dumnezeu iată-I şomer să tac dracului totuşi din gură îmi zic sprijinindu-mă de cer
Însuşi Dumnezeu dacă-I şomer dracul L-a pus să-şi vândă raiul ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper să nu se mai ţină de noi ca scaiul
Dracul m-a pus să visez raiul cum aş putea să tac din gură când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul şi-nţeleg că totu-i o caricatură
Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II traducere în Franceză
LE FAILLITEMessieurs l’Histoire est une caricature Ici, Dieu lui-même est au chômage Cependant que Le diable ferme sa bouche Je me dis, soutiens le ciel.
Dieu lui-même s’il est au chômage Le diable l’a poussé à vendre le ciel, Quelque chose de l'Apocalypse, pourtant j'espère encore Qu’il ne nous tienne pas comme de la glue.
Le Diable m'a fait rêver de paradis comment pourrai-je me taire, et quand je vois dans l’œil de la Création la paille et comprends que tout…

GOGYOHKA MEA (bilingv) (timpul)

timpul pat al lui Procust niciun vis nu se potriveşte cu lumea
Costel Zăgan, Gogyohka mea Gogyohka the time bed of Procust no dream doesn't fit with the world
Translated by Sebastian Ciortea