vineri, 22 decembrie 2017

EREZIE CU NOAPTEA-N CAP

Despre iarnă și alte versuri  scriu cu cerul
pe genunchi Și lucrurile devin brusc mai
clare și mai îndepărtate Amintirea circulă
între noi cu viteza dorului Dragoste 
Dumnezeul meu
de la miezul nopții
și-al vieții
Scriu și fulgii mă acoperă
pagină după pagină
Stiloul sfârâie în mâna mea dreaptă
Cerneala îmi clocotește în vene
Poezie
bine-ai venit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan