luni, 25 decembrie 2017

FOTOINVENTEMUL DUMINICAL

Gabriel Dîrmon
Şi această clipă-i, deja, amintire!
Costel Zăgan
Genial! Sărbători fericite!

DILEMĂ DE SĂRBĂTOARE

Și cum să nu fie Crăciunul fericit
când
a ajuns pe buzele tuturor?!

Costel Zăgan

COLIND

O clipă eterni

Costel Zăgan

RĂSTIGNIRE ÎN ALBASTRU

Scriu și cerul îmi traduce
rănile-n albastru
ieri fugit-am de pe cruce
azi pe cruce e un astru

Rănile-n albastru
printre rânduri pâlpâiesc
cine tace mai măiastru
tace omenesc

Printre rânduri pâlpâiesc
ieri fugit-am de pe cruce
într-un gest pur românesc
scriu și cerul îmi traduce

Rănile-n albastru
astru după astru

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 23 decembrie 2017

VINDECARE PRIN COLIND

Viața n-are niciun leac
pe toți moartea ne rezolvă
ne trezim din veac în veac
să trăim cică de probă

Pe toți moartea ne rezolvă
doar prostia nu-i calmant
țurțurii se bagă-n sobă
nopții ca să-i fii amant

Doar prostia nu-i calmant
ne trezim din veac în veac
drumul drept e spre neant
viața n-are niciun leac

Moartea vindecă de toate
noi o vindecăm pe moarte

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 22 decembrie 2017

EREZIA SOARELUI PIERDUT

Poetul cunoaște iubind Cunoașterea
lui este dragostea Însă cea mai bună
prietenă este ura Ura-l ține-n viață
Ura-i arată drumul
De fapt ura este adevăratul drum
spre mâine
Nu plânge nimeni n-are nevoie de lacrimile tale
Sunt un produs rău vandabil Zâmbește Și mergi
mai departe
Mai departe de toți și de toate
Mergi spre tine
Coboară 
și
împinge soarele afară
Păstrează pentru tine doar noaptea
Ha-ha-ha
Ceilalți sunt raiul
Însă tu ești infernul
Arde-i pe toți

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MIRE LA DISPOZIȚIA DUMNEAVOASTRĂ

La umbra femeilor în floare
iar Doamne-am poposit
și amintirea rău mă doare
frumoasă rană de cuțit

Iar Doamne-am poposit
când zilele dau vai în pârg
versuri de la a la infinit
vor scoate soarele din târg

Dau zilele din nou în pârg
și amintirea rău mă doare
căci mă îndrăgostesc cu sârg
la umbra femeilor în floare

Iar Doamne-am poposit
mire dalb și înflorit

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE CU NOAPTEA-N CAP

Despre iarnă și alte versuri  scriu cu cerul
pe genunchi Și lucrurile devin brusc mai
clare și mai îndepărtate Amintirea circulă
între noi cu viteza dorului Dragoste 
Dumnezeul meu
de la miezul nopții
și-al vieții
Scriu și fulgii mă acoperă
pagină după pagină
Stiloul sfârâie în mâna mea dreaptă
Cerneala îmi clocotește în vene
Poezie
bine-ai venit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

miercuri, 20 decembrie 2017

SINGURĂTATE

Însă iarăși ne rătăcim
între ridicol și sublim

Costel Zăgan, Distihuri rebele

CARATELE PROSTIEI

Prostiei nu-i place anonimatul Prostia
folosește orice inclusiv numele tău să
iasă în evidență Prostia nu este timidă
ca o fată mare pusă la dispoziția tuturor
Nu contează sexul ci evidența Prostiei
nu-i plac munții ci mulții Prostia foloseș
te orice mijloc să-și atingă scopul para
disul prostiei Căci proști ca anul acesta
ca anul trecut și ca de când sunt
Doamnă Prostie
n-am văzut 
niciodată

Costel Zăgan, EREZII DE-CLIPĂ II

vineri, 15 decembrie 2017

HAIKU

Singurătate
mereu stelele umplu
golul dintre noi

Costel Zăgan

HABUN


Costel Zăgan
8 decembrie 2017, Botoșani , Casa Sindicatelor plină de români. Scena plină de iarnă. Tudor Gheorghe, concert simfonic cu fulgi în do major. Toți suntem copii numai ochi și urechi. Preambul Partea I Partea a II-a Partea a III-a Epilog. Printre aplauze personalizate, instrumentele muzicale cuminți cântă și tac. Nu știu să aplaude. Totuși uneori ning, mi se pare normal; însă nimeni , dar mă înțelegi absolut nimeni, nu se poate abține. Nici în sală nici pe scenă, toți sunt fericiți că-s români. Aplauzele nu se reportează.
Prin urmare, profitați și Dvs. Cititorii, și aplaudați citind. Am scris … punct Tudor Gheorghe.
menestrelul absolut
român sadea punct
prin urmare(!)

miercuri, 13 decembrie 2017

STEAUA BUNEI SPERANȚE

Se aud însă prin sate
colinde-nlăcrimate
Doamne până mâine
 o stea ne mai rămâne

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

marți, 12 decembrie 2017

LERUI-LER

 Ninge cum ningea odată
lerui-ler cu flori de măr
viscolește înflorind o fată
din pământ și pân-la cer

Lerui-ler cu flori de măr
doar vioară parcă ninge
și-un troian într-adevăr
lasă-n urmă câte-un înger

Doar vioara parcă ninge
viscolește înflorind o fată
soarele un strop de sânge
ninge cum ningea odată

Lerui-ler cu flori de măr

o mână mă scoate-n cer

Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER ÎN DOI TIMPI (haiku)

iarna la orizont
toate frunzele culcat
pe loc repaus
Costel Zăgan

luni, 11 decembrie 2017

NINSORI PARALELE (COLIND)

Lerui-ler Eva o floare
și Adam raiul cel tare
lerui-ler ce dulce vină
  spre noi din cer să vină

Lerui-ler din mormânt
o să izbucnească-n cânt
lerui-ler ninge-o vioară
amintirile o să ne doară

Lerui-ler doar la pian
ninge-un înger simultan
lerui-ler dragostea mea
vrea să ningă și nu prea

Taman când mă fac și eu
c-o să ning spre Dumnezeu

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

duminică, 10 decembrie 2017

SANIA DE CUVINTE

Și zăpada dă în spic
se coc spicele de gheață
și nu pot să fac nimic
cu fulgi iarna mă răsfață

Se coc spicele de gheață
zboară sania în vers
se schimbă lumea la față
soarele răsare șters

Zboară sania din vers
dar nu pot să fac nimic
ies c-un fulg din Univers
când zăpada dă în spic

Se coc spicele de gheață
un poem iarna mă-nvață

Costel Zăgan, CEZEISME II

joi, 7 decembrie 2017

EREZIE MUTĂ

Suferința îmi cunoaște
toate
literele trupului

Și 
le silabisește
încă din zori

Când
rănile încep
să lumineze
cerul

Și nu pot
să mă ascund
nicăieri

Singurătatea
este
casa mea

Numai
prietenii mei
sunt
invizibili

Deși
soarta mea
lucrează sub acoperire

Mereu
mă-mpiedic
de Tine
Doamne

Însă 
dragoste
dacă
nu te-aș fi găsit

Nu
te-aș mai căuta
niciodată

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ȚĂRANUL BATE COASA

MĂMĂLIGA CU NEUTRONI

Fuguţa
explodează mămăliguţa
Striga
mătuşa Zenovia
am armat bozia
Moşul cu pastaia
începe bataia
Fluierul de soc
trage foc cu foc
Veţi muri de inaniţie
toţi
din conducere

Costel Zăgan, ŢĂRANUL BATE COASA

Colind spre absolut song CELINE DION SO THIS IS CHRISTMAS

MINICOLIND

Lerui-ler de unde vin
adevărul nu-i în vin
lerui-ler unde mă duc
scutur frunzele de nuc

Lerui-ler ce mi-ați făcut
codrul Doamne e recrut
bate frunza de-i alarmă
lerui-ler cerul ne sfarmă

Lerui-ler frumoasa mea
o să-ți prind în păr o stea
scuturi cerul c-o ninsoare
eu c-un viscol dau în floare

Lerui-ler pe gânduri cad
rămurica mea de brad

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR




miercuri, 6 decembrie 2017

ȘI VICEVERSA

Gura de rai tace-n română
și toată lumea înțelege
tăcerea ei ce vrea să spună
aici tăcerea-i fărdelege

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

marți, 5 decembrie 2017

IDENTITATE LIRICĂ

Contaminat de poezie
Doamne nu mai am scăpare
totul e vers fir-ar să fie
și dacă scriu totul mă doare

Doamne nu mai am scăpare
trăiesc de epitete agățat
metafora-n cerneală moare
și plâng și eu vai ce bărbat

Trăiesc de epitete agățat
chiar totu-i vers fir-ar să fie
desculț prin iarba de asfalt
contaminat de poezie

Doamne nu mai am scăpare
cuvânt din cap până-n picioare

Costel Zăgan, CEZEISME II


luni, 4 decembrie 2017

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate
scrie versuri dezbrăcate

Scârța sus și scârța jos
scrie îngeri pe de rost

Dumnezeu iată se duce 
oriunde dar nu pe cruce

Omul se cam dă de-dura
ca să nu-și răcească gura

Atlantida Doamne nu-i
cu valurile toate-n cui

Nu se mișcă nu se poate
numai cerul stă pe coate

Doamne paradis hazliu
iar Adam cântă a pustiu

Ce dansează Eva tango
n-are moartea încotro 

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE



ROMÂN DE OCAZIE

Nu-s românul tău amice
viața mea nu-ți aparține
la stomac greu o să-ți pice
dacă mă halești pe mine

Viața mea nu-ți aparține
patriei îi scrii din mers
de nimic nu ai rușine
cu toate la cur te-ai șters

Patriei îi scrii din mers
la stomac greu o să-ți pice
când voi scrie și-acest vers
nu-s românul tău amice

Viața mea nu-ți aparține
nici c-o mie de buline

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 3 decembrie 2017

FOCUL DIN PRIVIRE

Lângă tine focul tace
printre stele-aș patina
îngerii mă lasă-n pace
dă în clocot lacrima

Printre stele-aș patina
slalom printre comete
n-o fi oare dragostea
beau din ochii unei fete

Slalom printre comete
îngerii mă lasă-n pace
iubire de dor mi-e sete
lângă tine totul tace

Printre stele-aș patina
să ajung pe steaua ta

Costel Zăgan, CEZEISME II

Vasul comunicant al tăcerii de Costel Zăgan

Vasul comunicant al tăcerii de Costel Zăgan: Despre/cum/poate/fi/tradusă/O/pată/visătoare/de/sânge/Este/vorba/în/acest/poem/Pe/care/tocmai/mi-l/transplantează/tăcerea

sâmbătă, 2 decembrie 2017

CLEPSIDRA CU ÎNGERI

Condamnat să fiu român
Doamne n-am să fac recurs
și în moarte tot așa rămân
nu vreau blana cea de urs

Doamne n-am să fac recurs
condamnat vorbesc româna
din destin cât am parcurs
restului nu-i fac cu mâna

Condamnat vorbesc româna
n-am să mor să fiu român
veșnic poezia mi-e stăpâna
un poet nu poate fi stăpân

În clepsidră îngerul e-n curs
dacă nu-ți mai fac  recurs

Costel Zăgan

SENTINȚĂ DEFINITIVĂ

Și-atunci, i-am condamnat pe toți la Limba Română!

Costel Zăgan, Inventeme

vineri, 1 decembrie 2017

ROMÂNIA

Îmi sărbătoresc rănile scriind

Costel Zăgan

RUGA POETULUI

Mi-e credința la amiază
Doamne binecuvântează
arde sufletu-n cuvânt
templul meu și drag și sfânt

Cred și munții chiar se mișcă
fără vânt ca o morișcă
marea tace valul cântă
Doamne ce-armonie sfântă

Prin păduri lupii se-adună
tăcerea urlă la lună
căprioare piatra crapă
seceta ar vrea doar

apă

Miez de noapte la amiază
Dumnezeu îngenunchează

Costel Zăgan

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN