Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2017

Revelaţie

FOTOINVENTEMUL DUMINICAL

Gabriel Dîrmon Şi această clipă-i, deja, amintire!
Costel Zăgan
Genial! Sărbători fericite!

DILEMĂ DE SĂRBĂTOARE

Și cum să nu fie Crăciunul fericit când a ajuns pe buzele tuturor?!
Costel Zăgan

COLIND

O clipă eterni
Costel Zăgan

RĂSTIGNIRE ÎN ALBASTRU

Scriu și cerul îmi traduce rănile-n albastru ieri fugit-am de pe cruce azi pe cruce e un astru
Rănile-n albastru printre rânduri pâlpâiesc cine tace mai măiastru tace omenesc
Printre rânduri pâlpâiesc ieri fugit-am de pe cruce într-un gest pur românesc scriu și cerul îmi traduce
Rănile-n albastru astru după astru
Costel Zăgan, CEZEISME II

VINDECARE PRIN COLIND

Viața n-are niciun leac pe toți moartea ne rezolvă ne trezim din veac în veac să trăim cică de probă

Pe toți moartea ne rezolvă
doar prostia nu-i calmant
țurțurii se bagă-n sobă
nopții ca să-i fii amant

Doar prostia nu-i calmant
ne trezim din veac în veac
drumul drept e spre neant
viața n-are niciun leac

Moartea vindecă de toate
noi o vindecăm pe moarte
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA SOARELUI PIERDUT

Poetul cunoaște iubind Cunoașterea lui este dragostea Însă cea mai bună prietenă este ura Ura-l ține-n viață Ura-i arată drumul De fapt ura este adevăratul drum spre mâine Nu plânge nimeni n-are nevoie de lacrimile tale Sunt un produs rău vandabil Zâmbește Și mergi mai departe Mai departe de toți și de toate Mergi spre tine Coboară  și împinge soarele afară Păstrează pentru tine doar noaptea Ha-ha-ha Ceilalți sunt raiul Însă tu ești infernul Arde-i pe toți
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MIRE LA DISPOZIȚIA DUMNEAVOASTRĂ

La umbra femeilor în floare iar Doamne-am poposit și amintirea rău mă doare frumoasă rană de cuțit
Iar Doamne-am poposit când zilele dau vai în pârg versuri de la a la infinit vor scoate soarele din târg
Dau zilele din nou în pârg și amintirea rău mă doare căci mă îndrăgostesc cu sârg la umbra femeilor în floare
Iar Doamne-am poposit mire dalb și înflorit
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE CU NOAPTEA-N CAP

Despre iarnă și alte versuri  scriu cu cerul pe genunchi Și lucrurile devin brusc mai clare și mai îndepărtate Amintirea circulă între noi cu viteza dorului Dragoste  Dumnezeul meu de la miezul nopții și-al vieții Scriu și fulgii mă acoperă pagină după pagină Stiloul sfârâie în mâna mea dreaptă Cerneala îmi clocotește în vene Poezie bine-ai venit
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SINGURĂTATE

Însă iarăși ne rătăcim între ridicol și sublim
Costel Zăgan, Distihuri rebele

CARATELE PROSTIEI

Prostiei nu-i place anonimatul Prostia folosește orice inclusiv numele tău să iasă în evidență Prostia nu este timidă ca o fată mare pusă la dispoziția tuturor Nu contează sexul ci evidența Prostiei nu-i plac munții ci mulții Prostia foloseș te orice mijloc să-și atingă scopul para disul prostiei Căci proști ca anul acesta ca anul trecut și ca de când sunt Doamnă Prostie n-am văzut  niciodată
Costel Zăgan, EREZII DE-CLIPĂ II

HABUN

Costel Zăgan
8 decembrie 2017, Botoșani , Casa Sindicatelor plină de români. Scena plină de iarnă. Tudor Gheorghe, concert simfonic cu fulgi în do major. Toți suntem copii numai ochi și urechi. Preambul Partea I Partea a II-a Partea a III-a Epilog. Printre aplauze personalizate, instrumentele muzicale cuminți cântă și tac. Nu știu să aplaude. Totuși uneori ning, mi se pare normal; însă nimeni , dar mă înțelegi absolut nimeni, nu se poate abține. Nici în sală nici pe scenă, toți sunt fericiți că-s români. Aplauzele nu se reportează.
Prin urmare, profitați și Dvs. Cititorii, și aplaudați citind. Am scris … punct Tudor Gheorghe.
menestrelul absolut
român sadea punct
prin urmare(!)

STEAUA BUNEI SPERANȚE

Se aud însă prin sate colinde-nlăcrimate Doamne până mâine  o stea ne mai rămâne
Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

LERUI-LER

Ninge cum ningea odată lerui-ler cu flori de măr viscolește înflorind o fată din pământ și pân-la cer
Lerui-ler cu flori de măr doar vioară parcă ninge și-un troian într-adevăr lasă-n urmă câte-un înger
Doar vioara parcă ninge viscolește înflorind o fată soarele un strop de sânge ninge cum ningea odată
Lerui-ler cu flori de măr
o mână mă scoate-n cer
Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER ÎN DOI TIMPI (haiku)

iarna la orizont
toate frunzele culcat
pe loc repaus
Costel Zăgan

NINSORI PARALELE (COLIND)

Lerui-ler Eva o floare și Adam raiul cel tare lerui-ler ce dulce vină   spre noi din cer să vină
Lerui-ler din mormânt o să izbucnească-n cânt lerui-ler ninge-o vioară amintirile o să ne doară
Lerui-ler doar la pian ninge-un înger simultan lerui-ler dragostea mea vrea să ningă și nu prea
Taman când mă fac și eu c-o să ning spre Dumnezeu
Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

SANIA DE CUVINTE

Și zăpada dă în spic se coc spicele de gheață și nu pot să fac nimic cu fulgi iarna mă răsfață
Se coc spicele de gheață zboară sania în vers se schimbă lumea la față soarele răsare șters
Zboară sania din vers dar nu pot să fac nimic ies c-un fulg din Univers când zăpada dă în spic
Se coc spicele de gheață un poem iarna mă-nvață
Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER ÎN DOI TIMPI

Punct Tudor Gheorghe menestrelul absolut român sadea punct
Costel Zăgan

EREZIE MUTĂ

Suferința îmi cunoaște toate literele trupului
Și  le silabisește încă din zori
Când rănile încep să lumineze cerul
Și nu pot să mă ascund nicăieri
Singurătatea este casa mea
Numai prietenii mei sunt invizibili
Deși soarta mea lucrează sub acoperire
Mereu mă-mpiedic de Tine Doamne
Însă  dragoste dacă nu te-aș fi găsit
Nu te-aș mai căuta niciodată
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ȚĂRANUL BATE COASA

MĂMĂLIGA CU NEUTRONI
Fuguţa
explodează mămăliguţa Striga
mătuşa Zenovia
am armat bozia
Moşul cu pastaia
începe bataia
Fluierul de soc
trage foc cu foc
Veţi muri de inaniţie
toţi
din conducere

Costel Zăgan, ŢĂRANUL BATE COASA

Colind spre absolut song CELINE DION SO THIS IS CHRISTMAS

MINICOLIND

Lerui-ler de unde vin adevărul nu-i în vin lerui-ler unde mă duc scutur frunzele de nuc
Lerui-ler ce mi-ați făcut codrul Doamne e recrut bate frunza de-i alarmă
lerui-ler cerul ne sfarmă

Lerui-ler frumoasa mea
o să-ți prind în păr o stea
scuturi cerul c-o ninsoare
eu c-un viscol dau în floare

Lerui-ler pe gânduri cad
rămurica mea de brad

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR




ȘI VICEVERSA

Gura de rai tace-n română și toată lumea înțelege tăcerea ei ce vrea să spună aici tăcerea-i fărdelege
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

IDENTITATE LIRICĂ

Contaminat de poezie Doamne nu mai am scăpare totul e vers fir-ar să fie și dacă scriu totul mă doare
Doamne nu mai am scăpare trăiesc de epitete agățat metafora-n cerneală moare și plâng și eu vai ce bărbat
Trăiesc de epitete agățat chiar totu-i vers fir-ar să fie desculț prin iarba de asfalt contaminat de poezie
Doamne nu mai am scăpare cuvânt din cap până-n picioare
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate scrie versuri dezbrăcate
Scârța sus și scârța jos scrie îngeri pe de rost
Dumnezeu iată se duce  oriunde dar nu pe cruce
Omul se cam dă de-dura ca să nu-și răcească gura
Atlantida Doamne nu-i cu valurile toate-n cui
Nu se mișcă nu se poate numai cerul stă pe coate
Doamne paradis hazliu iar Adam cântă a pustiu
Ce dansează Eva tango n-are moartea încotro 
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE


ROMÂN DE OCAZIE

Nu-s românul tău amice viața mea nu-ți aparține la stomac greu o să-ți pice dacă mă halești pe mine
Viața mea nu-ți aparține patriei îi scrii din mers de nimic nu ai rușine cu toate la cur te-ai șters
Patriei îi scrii din mers la stomac greu o să-ți pice când voi scrie și-acest vers nu-s românul tău amice
Viața mea nu-ți aparține nici c-o mie de buline
Costel Zăgan, CEZEISME II

FOCUL DIN PRIVIRE

Lângă tine focul tace printre stele-aș patina îngerii mă lasă-n pace dă în clocot lacrima
Printre stele-aș patina slalom printre comete n-o fi oare dragostea beau din ochii unei fete
Slalom printre comete îngerii mă lasă-n pace iubire de dor mi-e sete lângă tine totul tace
Printre stele-aș patina să ajung pe steaua ta
Costel Zăgan, CEZEISME II

CLEPSIDRA CU ÎNGERI

Condamnat să fiu român Doamne n-am să fac recurs și în moarte tot așa rămân nu vreau blana cea de urs
Doamne n-am să fac recurs condamnat vorbesc româna din destin cât am parcurs restului nu-i fac cu mâna
Condamnat vorbesc româna n-am să mor să fiu român
veșnic poezia mi-e stăpâna un poet nu poate fi stăpân
În clepsidră îngerul e-n curs dacă nu-ți mai fac  recurs
Costel Zăgan

ROMÂNIA

Îmi sărbătoresc rănile scriind
Costel Zăgan