vineri, 29 septembrie 2017

TANCUL ISTORIEI

E-hei eu vă acuz ca orișicare
că n-am ajuns ceva mai mare

Și Doamne vezi nu se explică
de ce mi-e leafa tot mai mică

Ci hangarale am o cu duiumul
și nenorocul nu-mi dă drumul

Când altul cât ai zice parcă pește
în burtă și în pungă iarăși crește

Și numai eu zău lua-m-ar dracul
nu scap de meseria mea săracul

Când stau și mă întreb ca blegul
cu cine Doamne-oi face întregul 

Căci mă feresc de toate și abuz
și-n loc să cânt o doină eu acuz

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

miercuri, 27 septembrie 2017

ÎNGERUL DE PAZĂ

Nu mă cert cu limba mea
limba mea ca o mireasă
peticind cerul c-o stea
drum mi-arată către casă

Limba mea ca o mireasă
are pas Doamne de înger
pune cerul dar pe masă
rana-mi leagă dacă sânger

Are pas Doamne de înger
peticind cerul c-o stea
în caietul meu cu plângeri
azi mă cert cu limba mea

Limba mea ca o mireasă
nici să mor nu mă mai lasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 26 septembrie 2017

POEME NEEUCLIDIENE

Prin sunetul A
ca
printr-o
gaură neagră
a trecut
întregul
Univers

Și
iată-l
pe
AntiA

Căutând
în
mine

Ceva
mai
adânc
decât
tăcerea

Costel Zăgan

duminică, 24 septembrie 2017

EREZIA INUTILĂ A MORȚII

Și eu mă îndoiesc de toate domnule Descartes
Însă nici așa nu exist oricâte îndoieli aș pune la
bătaie Mă îndepărtez de mine cu viteza gândului
Peste tot mă-mpiedic 
numai
de
Dumnezeu
Îngerul de pază
altă speranță
inutilă
Degeaba
după moarte
tot singur
va trebui
descurc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

sâmbătă, 23 septembrie 2017

POEZIA LUNII SEPTEMBRIE: FIUL PLUMBULUI (1)


Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb

Septembrie ca o şampanie se agită
toţi copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul şi moartea dispare

 ,
Poeme de-aprins focul
(22 noiembrie 2011)

vineri, 22 septembrie 2017

ALT POEM NESCRIS

Ce poeme aș fi scris
vai ce poezii nebune
totul însă-i doar un vis
tăcerea vi-l poate spune

Vai ce poezii nebune
erotică zău de buzunar
să-mi cânte iar în strune
stelele de prin bazar

Erotica zău de buzunar
totul pare încă-un vis
hai ce dulce și amar
e poemul meu nescris

Zău ce poezii nebune
îmi zic hai odată du-ne

Costel Zăgan, CEZEISME II

Tudor Gheorghe Niciodata Toamna Infinit Arghezi C Z

miercuri, 20 septembrie 2017

ÎN PURGATORIUL ZILEI


Eu
însă
domnilor
mi-am imaginat
întâi

Paradisul pierdut
sub
forma
unei femei

Și-abia
apoi
am înțeles

De ce
infernul
e
celălalt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

marți, 19 septembrie 2017

EREZIA UNIFORMEI

Apropo nimeni nu-i mai presus de lege
și regulamentele militare Din (ne)fericire
poetul nu respectă nimic în afară bineînțeles
de poezie Pe care-o sanctifică zău cu fiecare
cuvințel Imnul lui național este Luceafărul
Pe care-L visează de câte ori are ocazia
Iar biblia începe întotdeauna cu Odă (în metru antic)
Cu toate că i s-a atras atenția în fiecare ședință
Îl mai trecem încă o dată pe ordinea de zi
imediat după
Treceți batalioane române Prutul
pardon Carpații
Pentru că nu-i așa
Poetul rămâne vârful de lance al simțirii românești
Am (re)scris Se-aude
OK Să revenim
Licităm
Cine dorește uniforma poetului
Adjudecat
de
cititorul
următor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

luni, 18 septembrie 2017

EREZIA EDUCAȚIEI PERMANENTE

A fi elev este o artă care se învață
toată viața Așa că eu învăț tu înveți
el sau ea învață este o meserie de aur
masiv De asemenea și eu sculptez su
flete tu sculptezi suflete el sau ea ce 
mai sculptează Doamne Tu ești modelul
meu de la naștere și până la mântuire
Cum să fac însă să-mi salvez sufletul
fără să deranjez capra vecinului
A fi cioban este o brățară de diamant
Vezi Gigi Becali et comp.
Totuși nu pietrele fac diferența
oricât de prețioase ar fi
Hai netliberare
domnule general-maior

numai educația
nu
doare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

LA MULȚI ANI ÎN SPIRIT DE HAIKU

Doamnei Carmen L.

Fericire asta-nseamnă
c-a venit în părul tău Doamnă
cea mai frumoasă toamnă

Costel Zăgan

luni, 11 septembrie 2017

FLOAREA UMBREI

Te lecturez noapte de noapte
Pe-ntuneric te citesc iubito de
la păr și pân-la sâni de la sâni
și pân-la sex Mă bâlbâi printre
coapse Te comentez dintr-o su
flare nocturn perpetuum mobile
Poezia coșmar estetic din care
nu te mai trezești Ți-aprinde
așternuturile de cuvinte
Simt apropierea după ozonul
din prejma Everestului
Mă înalț
umbra îmi intră
în
pământ

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EVENIMENT

Se deschide școala: carte fermecată la dispoziția copilăriei.

Costel Zăgan

duminică, 10 septembrie 2017

INVENTEMUL DE DUMINICĂ

Măreția lui Dumnezeu nu strivește, ci înalță.
Costel Zăgan

TEROAREA LECTURII

Scriu și mă retrag de la locul faptei fără
regret și fără speranță Singurătatea are
pseudonimul lui Bacovia Supraviețuire
prin absență Lacustră-i potopul meu per
sonal Mă salvez prin lectură O toamnă
violetă decolorează totul Ca să-mi demon
streze că n-are nicio legătură cu politica
Istoria îmi ară grădina
Surâd și scriu mai departe
mai departe mai încet
tot mai încet
Scriu în surdină
Însă picăturile de ploaie
consemnează totul
Nu mai citiți
lectura 
ar putea
opri
ploaia

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate
vrea doar stele dezbrăcate

Scârța-n sus și scârța-n jos
scrie îngerii frumos

Mai că Dumnezeu s-ar duce
oriunde dar nu pe cruce

Omul s-ar da iar de-a dura
fără să-și răcească gura

Atlantida uit-o nu-i
umbra ta parcă-i în cui

S-ar mișca însă nu poate
decât să doarmă pe coate

Vai ce paradis hazliu
Adam cântă piu-piu-piu

Eva dansează tango
moartea n-are încotro

într-un timp prea echivoc
lacrimile îmi dau foc

O să scriu dar cu scântei 
vei citi dacă nu vrei

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE


vineri, 8 septembrie 2017

EREZIA FLORII SOARELUI

A suferi pentru a înțelege iată idealul
Restu-i manuscrisul morții
Deschid primul volum de poezii
Și-mi văd sufletul în pielea goală
Scriu ca și cum aș face naveta între
Dumnezeu și satul meu natal
Așa cum îi șade bine
unui fiu adevărat de țăran
Apropo
Știați că lanul de floarea soarelui
este pluralul de la țăran
Nu-i nimic
Din toamna asta
o să vă placă
viața la țară

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

joi, 7 septembrie 2017

BASMUL MEU

Prinț al părerilor de rău
abia observi că nu exiști
te mulțumești cu iadul tău
cu zâmbetul din ochii triști

Abia observi că nu exiști
că totul este doar o farsă
admiri pe cer doi alpiniști
și iei din cană floarea arsă

Că totul este doar o farsă
te mulțumești cu iadul tău
să ieși din casă-n altă casă
prinț al părerilor de rău

Abia observi că iadul este
un capăt doar de la poveste

Costel Zăgan, CEZEISME II

luni, 4 septembrie 2017

TRANDAFIR ÎN CAPCANA AMURGULUI

Mai constant ca o durere
numai lumea o răzbuni
parcă-așa faci tu avere
dăruind tot ce aduni

Numai lumea o răzbuni
recunoaște cât ești rău
printre răi și printre buni 
nimica nu este-al tău

Recunoaște cât ești rău
parcă-așa faci tu avere
aruncând totul în hău
mai constant ca o durere

Lumea numai o răzbuni
risipind în scris minuni

Costel Zăgan, CEZEISME II


PÂRGHIA NOROCULUI

Îngerii-ți colindă pielea
muzica ațipește-n carne
și mai dulce o ca mierea
cerul vai o să-l răstoarne

Muzica ațipește-n carne
palmele sunt o simfonii
do major sau fa andante
nu mai vor să fim copii

Palmele sunt simfonii
o mai dulce decât mierea
jucăriile dacă-s pustii
îngerii-ți colindă pielea

Muzica ațipește-n carne
destinul să mi-l întorne

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 3 septembrie 2017

REMEMBER ; MIHAI URSACHI

Sonet ridicol

Rigorile prudenţei, credinţei, curtoaziei
noi niciodată nu le vom cunoaşte
decît cel mult în sfera poeziei,
uitîndu-ne la ele ca la moaşte.

Numai aşa se mai explică faptul
că în acest secol de duzină
n-a mai rămas decît grosolănia, raptul
şi rata la apartament sau la maşină.

Destul acum: scîrbit de toate cele
(chiar şi de moarte-mi este numai silă)
eu împletesc cununi de imortele

pentru o ipotetică copilă.
Dar, vai, ce catastrofice belele
adastă omenirea imbecilă!

     Lisabona, 1978

ERUPȚIE

Durerea răstoarnă munții
vulcanii dorm în cuvinte
pe lucruri pecetea frunții
de noi îmi aduce-aminte

Vulcanii dorm în cuvinte
lava în suflet mă doare

mă întorc și merg-nainte
prin cer am ieșit la mare 

Lava în suflet mă doare
pe lucruri-i pecetea frunții
că ești mic sau că ești mare
durerea răstoarnă munții

Vulcanii dorm în cuvinte
noi tăcem cu luare-aminte

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 2 septembrie 2017

GRĂDINI SUSPENDATE


Poetul seamănă c-un râu primăvara
 
Plin ochi de stele nori și fulgere-n doi
 
Arta dă lumea de la-nceput Numai in
 
dolența umană își vede de treburile-i
 
încurcate Cale de-o viață nu se zărește
 
niciun înger Suntem la dispoziția hazar
 
dului cotidian 24 de ore pe zi Cum prindem
 
o pauză oricât de mică Repetăm unica moș
 
tenire de la părinți ARTA DE-A MURI
 
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Lasati ma sa ard imi pare rau dar nu - citate Poezie

Lasati ma sa ard imi pare rau dar nu - citate Poezie

vineri, 1 septembrie 2017

Poezii despre întelepciune

Trei feţe 
de Lucian Blaga
Copilul 
râde:
 "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".Tânărul cântă:"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
 Bătrânul tace: 
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". 
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
din
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. 
Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei-căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Ţăranul seamănă soarele
 poezie de 
 Costel Zăgan din
 (2011)
În fiecare dimineaţă a istoriei
 Cu ochii plini de înţelepciune cu mâinile bătătorite de speranţă cu sufletul brăzdat de jerfe
 cu umerii iluminaţi de izvoare


UN LUX POEZIA

Zice unul cu dispreț
poezia n-are preț
altul pricepând pe dos
face urâtul frumos

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN