Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2017

TANCUL ISTORIEI

E-hei eu vă acuz ca orișicare că n-am ajuns ceva mai mare
Și Doamne vezi nu se explică de ce mi-e leafa tot mai mică
Ci hangarale am o cu duiumul și nenorocul nu-mi dă drumul
Când altul cât ai zice parcă pește în burtă și în pungă iarăși crește
Și numai eu zău lua-m-ar dracul nu scap de meseria mea săracul
Când stau și mă întreb ca blegul cu cine Doamne-oi face întregul 
Căci mă feresc de toate și abuz și-n loc să cânt o doină eu acuz
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

ÎNGERUL DE PAZĂ

Nu mă cert cu limba mea limba mea ca o mireasă peticind cerul c-o stea drum mi-arată către casă
Limba mea ca o mireasă are pas Doamne de înger pune cerul dar pe masă rana-mi leagă dacă sânger
Are pas Doamne de înger peticind cerul c-o stea în caietul meu cu plângeri azi mă cert cu limba mea
Limba mea ca o mireasă nici să mor nu mă mai lasă
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEME NEEUCLIDIENE

Prin sunetul A
ca
printr-o
gaură neagră a trecut întregul Univers
Și iată-l pe AntiA
Căutând în mine
Ceva mai adânc decât tăcerea
Costel Zăgan

EREZIA INUTILĂ A MORȚII

Și eu mă îndoiesc de toate domnule Descartes Însă nici așa nu exist oricâte îndoieli aș pune la bătaie Mă îndepărtez de mine cu viteza gândului Peste tot mă-mpiedic  numai de Dumnezeu Îngerul de pază altă speranță inutilă Degeaba după moarte tot singur va trebui să mă descurc
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEZIA LUNII SEPTEMBRIE: FIUL PLUMBULUI (1)

Aud ploaia recitând din Bacovia materia geme ca un galben corb sunt singur eşti singur este singur numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o şampanie se agită toţi copacii au la gât parcă felinare violet lacrimi paradisul ca dinamită trece poetul şi moartea dispare
, Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)

ALT POEM NESCRIS

Ce poeme aș fi scris vai ce poezii nebune totul însă-i doar un vis tăcerea vi-l poate spune
Vai ce poezii nebune erotică zău de buzunar să-mi cânte iar în strune stelele de prin bazar
Erotica zău de buzunar totul pare încă-un vis hai ce dulce și amar e poemul meu nescris
Zău ce poezii nebune îmi zic hai odată du-ne
Costel Zăgan, CEZEISME II

Tudor Gheorghe Niciodata Toamna Infinit Arghezi C Z

SODOMA ȘI GOMORA

Nu le mai da Doamne cu ora
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

ÎN PURGATORIUL ZILEI

Eu
însă
domnilor
mi-am imaginat
întâi

Paradisul pierdut
sub
forma
unei femei

Și-abia
apoi
am înțeles

De ce
infernul
e
celălalt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EREZIA UNIFORMEI

Apropo nimeni nu-i mai presus de lege și regulamentele militare Din (ne)fericire poetul nu respectă nimic în afară bineînțeles de poezie Pe care-o sanctifică zău cu fiecare cuvințel Imnul lui național este Luceafărul Pe care-L visează de câte ori are ocazia Iar biblia începe întotdeauna cu Odă (în metru antic) Cu toate că i s-a atras atenția în fiecare ședință Îl mai trecem încă o dată pe ordinea de zi imediat după Treceți batalioane române Prutul pardon Carpații Pentru că nu-i așa Poetul rămâne vârful de lance al simțirii românești Am (re)scris Se-aude OK Să revenim Licităm Cine dorește uniforma poetului Adjudecat de cititorul următor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA EDUCAȚIEI PERMANENTE

A fi elev este o artă care se învață toată viața Așa că eu învăț tu înveți el sau ea învață este o meserie de aur masiv De asemenea și eu sculptez su flete tu sculptezi suflete el sau ea ce  mai sculptează Doamne Tu ești modelul meu de la naștere și până la mântuire Cum să fac însă să-mi salvez sufletul fără să deranjez capra vecinului A fi cioban este o brățară de diamant Vezi Gigi Becali et comp. Totuși nu pietrele fac diferența oricât de prețioase ar fi Hai netliberare domnule general-maior

numai educația
nu
doare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

LA MULȚI ANI ÎN SPIRIT DE HAIKU

Doamnei Carmen L.
Fericire asta-nseamnă c-a venit în părul tău Doamnă cea mai frumoasă toamnă
Costel Zăgan

Dragostea sfărmând patul lui Procust,C ZĂGAN by EL ANGEL

FLOAREA UMBREI

Te lecturez noapte de noapte Pe-ntuneric te citesc iubito de la păr și pân-la sâni de la sâni și pân-la sex Mă bâlbâi printre coapse Te comentez dintr-o su flare nocturn perpetuum mobile Poezia coșmar estetic din care nu te mai trezești Ți-aprinde așternuturile de cuvinte Simt apropierea după ozonul din prejma Everestului Mă înalț umbra îmi intră în pământ
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EVENIMENT

Se deschide școala: carte fermecată la dispoziția copilăriei.
Costel Zăgan

INVENTEMUL DE DUMINICĂ

Măreția lui Dumnezeu nu strivește, ci înalță. Costel Zăgan

TEROAREA LECTURII

Scriu și mă retrag de la locul faptei fără regret și fără speranță Singurătatea are pseudonimul lui Bacovia Supraviețuire prin absență Lacustră-i potopul meu per sonal Mă salvez prin lectură O toamnă violetă decolorează totul Ca să-mi demon streze că n-are nicio legătură cu politica Istoria îmi ară grădina Surâd și scriu mai departe mai departe mai încet tot mai încet Scriu în surdină Însă picăturile de ploaie consemnează totul Nu mai citiți lectura  ar putea opri ploaia
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate vrea doar stele dezbrăcate
Scârța-n sus și scârța-n jos scrie îngerii frumos
Mai că Dumnezeu s-ar duce oriunde dar nu pe cruce
Omul s-ar da iar de-a dura fără să-și răcească gura
Atlantida uit-o nu-i umbra ta parcă-i în cui
S-ar mișca însă nu poate decât să doarmă pe coate
Vai ce paradis hazliu Adam cântă piu-piu-piu
Eva dansează tango moartea n-are încotro
într-un timp prea echivoc lacrimile îmi dau foc
O să scriu dar cu scântei  vei citi dacă nu vrei
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EREZIA FLORII SOARELUI

A suferi pentru a înțelege iată idealul Restu-i manuscrisul morții Deschid primul volum de poezii Și-mi văd sufletul în pielea goală Scriu ca și cum aș face naveta între Dumnezeu și satul meu natal Așa cum îi șade bine unui fiu adevărat de țăran Apropo Știați că lanul de floarea soarelui este pluralul de la țăran Nu-i nimic Din toamna asta o să vă placă viața la țară
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

BASMUL MEU

Prinț al părerilor de rău abia observi că nu exiști te mulțumești cu iadul tău cu zâmbetul din ochii triști
Abia observi că nu exiști că totul este doar o farsă admiri pe cer doi alpiniști și iei din cană floarea arsă
Că totul este doar o farsă te mulțumești cu iadul tău să ieși din casă-n altă casă prinț al părerilor de rău
Abia observi că iadul este un capăt doar de la poveste
Costel Zăgan, CEZEISME II

TRANDAFIR ÎN CAPCANA AMURGULUI

Mai constant ca o durere numai lumea o răzbuni parcă-așa faci tu avere dăruind tot ce aduni
Numai lumea o răzbuni recunoaște cât ești rău printre răi și printre buni  nimica nu este-al tău
Recunoaște cât ești rău parcă-așa faci tu avere aruncând totul în hău mai constant ca o durere
Lumea numai o răzbuni risipind în scris minuni
Costel Zăgan, CEZEISME II

PÂRGHIA NOROCULUI

Îngerii-ți colindă pielea muzica ațipește-n carne și mai dulce o ca mierea cerul vai o să-l răstoarne
Muzica ațipește-n carne palmele sunt o simfonii do major sau fa andante nu mai vor să fim copii
Palmele sunt simfonii o mai dulce decât mierea jucăriile dacă-s pustii îngerii-ți colindă pielea
Muzica ațipește-n carne destinul să mi-l întorne
Costel Zăgan, CEZEISME II

REMEMBER ; MIHAI URSACHI

Sonet ridicol
Rigorile prudenţei, credinţei, curtoaziei noi niciodată nu le vom cunoaşte decît cel mult în sfera poeziei, uitîndu-ne la ele ca la moaşte.
Numai aşa se mai explică faptul că în acest secol de duzină n-a mai rămas decît grosolănia, raptul şi rata la apartament sau la maşină.
Destul acum: scîrbit de toate cele (chiar şi de moarte-mi este numai silă) eu împletesc cununi de imortele
pentru o ipotetică copilă. Dar, vai, ce catastrofice belele adastă omenirea imbecilă!

ERUPȚIE

Durerea răstoarnă munții vulcanii dorm în cuvinte pe lucruri pecetea frunții de noi îmi aduce-aminte
Vulcanii dorm în cuvinte lava în suflet mă doare
mă întorc și merg-nainte prin cer am ieșit la mare 
Lava în suflet mă doare pe lucruri-i pecetea frunții că ești mic sau că ești mare durerea răstoarnă munții
Vulcanii dorm în cuvinte noi tăcem cu luare-aminte
Costel Zăgan, CEZEISME II

GRĂDINI SUSPENDATE

Poetul seamănă c-un râu primăvara Plin ochi de stele nori și fulgere-n doi Arta dă lumea de la-nceput Numai in dolența umană își vede de treburile-i încurcate Cale de-o viață nu se zărește niciun înger Suntem la dispoziția hazar dului cotidian 24 de ore pe zi Cum prindem o pauză oricât de mică Repetăm unica moș tenire de la părinți ARTA DE-A MURI Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Poezii despre întelepciune

Trei feţe
de Lucian Blaga Copilul  râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".Tânărul cântă:"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii  poezie de Lucian Blaga din  Poemele luminii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei-căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Ţăranul seamănă soarele poezie de 
Costel Zăgan din Ode gingaşe (2011)
În fiecare dimineaţă a istoriei Cu ochii plini de înţelepciune cu mâinile bătătorite d…

UN LUX POEZIA

Zice unul cu dispreț poezia n-are preț altul pricepând pe dos face urâtul frumos
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE