Treceți la conținutul principal

DOINĂ DE FOC ȘI PARĂ

Iubirea-i un câmp minat
că-i femeie că-i bărbat

Trece valul vine steaua
și-ncepe iarăși beleaua

De se bat munții în cap
după mine-n tine sap

Cade cerul sub brăzdar
și m-ajung din urmă iar

Se-aruncă în cer vulcanul
focul împietrind zăganul

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II