Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2017

EREZIA CA O BICIUȘCĂ ÎNGEREASCĂ

Iubirea să strălucească precum o mie de sori în prima dimineață a Universu lui Iubește însă nu uita nici de vorba lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre zească nu doar simțurile Să iubeasscă numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu ucideți poemul de dragoste pe care nu l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca un clopot înnebunit de soare Ca un fir de plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa aflat-am cât de adâncă-i noaptea Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

VIRTUTEA HAIKU

*** Deșertăciune o cuvânt nemuritor surdomut vorbesc  *** Privighetoarea  ne fură neliniștea  greierului nu  *** Poesis mă lași Haiku Japonia stop tupeistule *** Dincolo de nu curg Doamne din stea în stea cerul este malul   *** Un curriculum Gagamiță călător de la est la vest *** Cațavencule frate al meu de azi și dintotdeauna  *** Să putem zbura doar de mătase dă-ne o primăvară  *** În România politica-i de doi lei restu-i răcnetul *** Lumea-i doar atât o scrisoare pierdută chiar de Dumnezeu *** Înger lacrima Dumnezeu e peste tot suferința-i om  *** Cerul iubește însă copilăria încotro-i Doamne  *** România O scrisoare pierdută de Caragiale  *** Sug zi și noapte sângele poporului vampiri politici  *** Școlar profesor o școală pentru părinți înger de pază  *** Tac iar a venit primăvara florile îmi sparg tăcerea *** Soare în apus mărțișorul cerului albul nesfârșit Costel Zăgan

PRIVIGHETOAREA DIN PIEPT

Și cântecul ei suav și drept Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

CECUL ÎN ALB AL NINSORII

Ninge tandru la Moldova ninge eminescian fulgii îngână și ei slova cad în versuri an de an Ninge eminescian cu luceferi și cu zurgălăi fericit ca orice pământean cerul are ochii tăi Cu luceferi și cu zurgălăi fulgii îngână și ei slova stele cresc pe munți și văi ninge tandru la Moldova Ninge eminescian adun(i) țurțuri ban cu ban Costel Zăgan , CEZEISME II

BATE STEAUA INIMA

Trupul tău de fată mare mă topește din picioare gustul tău ca de gutuie gura-mi lasă amăruie Și buricul tău cel dulce duminica-i la răscruce viața doar o sărbătoare suflețelul rău mă doare Mă-nvârtesc ca titirezul te iubesc acesta-i crezul dragoste nimica n-am luna-mi bate doar în geam Uneori însă și steaua mai bate totuși beleaua Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINA SĂPTĂMÂNII

CA LA PIAŢĂ Din caratele prostiei trăiesc domnilor o mie şi-altă mie o susţine pe meleagurile române Ei se fac zău că nu văd cum duc ţara la prăpăd ziua în amiaza mare trec ţara peste hotare Bogatul ce pui de drac fură doar de la sărac n-are nici măcar o pâine îl fură de azi pe mâine Cinstit vai nevoie mare este doar cine nu are şi cică nu mai munceşte c-are balta încă peşte Şi-i păcat ca să rămână doar cu râma vai în mână şi-atunci pescuieşte iar ţara-i baltă şi bazar Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

DIVINĂ LOCAȚIE

Ziua noaptea o îngână eu pe Cel de Sus îngân firmament Limba Română piedestal popor român Eu pe cel de jos îngân norii patul meu îngână pe la mijloc să rămân de tăcere viața-i plină Noaptea ziua o îngână firmament popor român patria-i Limbă Română eu pe Dumnezeu îngân Soarta viața mea îngână iar eu tac doar în română Costel Zăgan, CEZEISME II

PRIMĂVARA CUVINTELOR

Stă să plouă poezia poetul e înnourat astăzi toată România iese Doamne la arat Poetul e înnourat plugul are un brăzdar vai de stele agățat steaua cade în zadar Plugul are un brăzdar azi când toată România e bolnavă de amar stă să plouă poezia Poezia ce păcat Doamne-i un scuipat Costel Zăgan, CEZEISME II

CUM SE POATE EVAPORA UN ÎNGER

Ay privighetoare zi-mi foc îngeri și frăgezimi Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Oricât de multe ai avea, fără Dumnezeu, nimic nu ai! Costel Zăgan

SPIONUL POEZIEI

Doamne cum arde  o privighetoare Până  la primul cântec Și numai poetul bănuiește C-ar fi inima primăverii a primăverii din Pieptul precum o cușcă în flăcări Tandră poezie sub acoperirea luminii Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PÂINEA ȘI SAREA POEZIEI

Printre scriitori nu ești singur niciodată Ai toată omenirea sub ochi făcută ver suri sau proză Nu contează important  este sentimentul de solidaritate postumă Ce-ai pierdut a ajuns deja operă de artă Așa că nu-ți mai căuta nici copilăria nici celelalte giumbușlucuri adiacente E primăvară fă pași spre verde Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ELIBERARE

Soarele fir-ar să fie iese din noapte ca dintr-o pușcărie Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

POST - MODERNIST

Trupul o fi măgarul tău mintea de ce-i face voia cine te aruncă-n hău bunăstarea sau nevoia Mintea cui îi face voia te întrebi cine-i măgarul grecii de ce-atacă Troia unde le-o fi oare harul Te întrebi cine-i măgarul poate nu te aruncă-n hău enervat i-arăți și parul  trupul o fi măgarul tău Mintea de ce-i face voia pentru sex femei de soia Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA FRICII

Suntem copiii fricii mama noastră comunistă Iubitoare ca orice ma mă ne-a urmărit până-n inima a cestui capitalism ieșit din țâțâni  Și oricât am fi de curajoși nu putem  învinge trecutul Pentru că trecutul nu mai există Numai prezentul ne aparține Prezentul și dragostea imbatabila noastră armă Atențiune atențiune stele în picaj Salt î n a i n t e Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA LUI NOE

Plouă Bacovia se infiltrează în rănile condiției umane Lacustră de interven ție Fiecare strop de ploaie îmi înalță sufletul Trupul plutește printre valuri ca o arcă a tăcerii Tac de câte ori văd un înger Și totuși doar poezia mă poate salva Plouă din Bacovia non-stop Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MUTAȚII ISTORICE

Ștefan Vodă se înalță cerul Doamne îl despică soarele este-n balanță țara însă-i tot mai mică Cerul Doamne o despică moldovenii sunt ca iarba de nimica nu li-i frică își dau viața pe degeaba Moldovenii sunt ca iarba soarele este-n balanță soarta-i însă vai taraba Ștefan Vodă se înalță Țara Doamne o despică ștefan vodă și-a lui clică Costel Zăgan, CEZEISME II

SATIRĂ DUHULUI ZĂU

Văpaia curge doar din cer poetul arde vâlvătaie fulger mă nasc și tunet pier lumina-n două lumea taie Poetul arde vâlvătaie apocalipsă de cuvinte tăcerile ies la bătaie surâd pe sus morminte  Apocalipsă de cuvinte fulger născut și tunet pier și dacă îmi aduc-aminte văpaia curge iar din cer Poetul scrie vâlvătaie pe câmpul nopții de bătaie Costel Zăgan, CEZEISME II

FEMEIE VERSUS BĂRBAT

De la regină pân-la țoapă același drum pare că este să scrii istoria-i pe apă o nu mai e deloc poveste Același drum pare că este de unde vine și unde duce ba este târfă-ntre neveste și ca Hristos pusă pe cruce De unde vine și unde duce poate-i scrii istoria pe apă și-amarul ei atât de dulce de la regină pân-la țoapă Același drum pare că este când tragedie când poveste Costel Zăgan, CEZEISME II

PRIMĂVARA ÎN CUVINTE

Citate „adânci”: ⦁ „Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă.” – Charles Dickens ⦁ „S-au îndrăgostit și merii.” – Costel Zăgan ⦁ „Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara!” – Pablo Neruda ⦁ „Primăvara este atunci când îți vine să fluieri chiar dacă ai pantofii plini cu apă.” – Doug Larson ⦁ „Chiar şi copacii în primăvară scriu poezii. Şi proştii cred că sunt flori.” – Donato Di Poce

EREZIA MOTANULUI ÎNCĂLȚAT

Avem nevoie de Rex de Bubico de Marko de Ham-Ham șamd și etc Celui mai bun și inteligent prieten al omului reverență Cineva trebuie să-l păzească și pe om Dezineresat Să-l păzească de dușmani și mai ales Să-l păzească de prieteni Sunt prea mulți șobolani pe acestă corabie a nebunilor Ne pândește iar ciuma politică Lume-lume Trezește-te Cât mai ai organe sănătoase  și apolitice Că nu se știe niciodată De unde se împute situația Or se știe foarte bine Lume-lume-lume indiferența ucide (Indiferent de vârstă sex sau orientare socială) Și Arca lui Noe a fost interzisă prin Ordonanță ONU Iar Singurul în  Care mai puteam avea încredere Plutește sus tot mai sus deasupra acestui potop contemporan Hei opriți Apocalipsa că vreau să  urc și eu ham-ham hau-hau miau-miau Costel Zăgan , EREZII DE-O CLIPĂ II

DEȘTEPTAREA POETULUI ROMÂN

Ești român și te tratezi România este-o boală păi acesta-i al tău crez o iubești dacă se scoală România este-o boală doctori pentru țară nu-s asta v-a-nvățat la școală ca să-i luați pe toți pe sus Doctori pentru țară nu-s păi acesta-i al tău crez multe întrebări ți-ai pus ești român și te tratezi România este-o boală domnilor însă mortală Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE DE MARTIE

Dragoste versus poezie nimic altceva Iarna dezgheață ultimele nopți de dragoste Fulgu iește cu metafore și epitete de plumb Ninge cu stele incolore În vremea asta cântecul tă cerii este murmurat de toți îndrăgostiții lumii De îndrăgostiți și de poeți Iubito eu te îngân din cap până-n  picioare Lumina mă încurcă (Zău ce iarbă criminală) Costel Zăgan, (EREZII DE-O CLIPĂ II)