POESIS NONSTOP

Ioana Manolache15 ianuarie la 13:17 O zi cât o poezie
Costel Zăgan Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire
Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

Cezeisme II (14 ianuarie 2012)

Poet următorul val
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Nu îngenunchezi la comandă
nu spui Tatăl nostru de frică
homuncul pe bandă rulantă
doar umbra morții te ridică
Nu spui Tatăl nostru de frică
viața nu-i doar rugăciune
la fapte mari tăcerea-i mică
dacă n-ai nimic n-o spune
Viața nu-i doar rugăciune
homunculi pe bandă rulantă
în mine am munți și văi și dune
nu îngenunchez la comandă
Nu spun Tatăl nostru de frică
zboru-i imens însă tot pică
Costel Zăgan, CEZEISME II

Gingăşia nu poate fi cuantificată Se pare   că doar fericirea nu-ţi pândeşte patria    Cum şi tu eşti infernul Şi nu crezi că-i a   glomeraţie Delicat de periculos amurg    de fată mare Orchestra-i de lacrimi Ro   tunjimi lacrimogene Biografia iese la su   prafaţa paginii albe urlând sânge sânge   My job est failure   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Se ia un bunic
Și la fel ca un arcuș
Se freacă pe axa timpului până la punctul zero
Să-i zboare
din
cap toate cântecele
De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură
Cu măsura potrivită se insistă până se obține și ultimul efect scontat
Totul cât se poate de igienic
Apoi c-un glas nevinovat
Se întreabă
Cine  mai dorește
Această pensie restantă
3 2 1
start joc
Pardon
START

BĂTAIE DE JOC
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Totuși să nu mă nasc a doua oară să-mi placă ziua-n care m-am născut să-mi fie pieptul Doamne o vioară iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut
Să-mi placă locu-n care m-am născut ca satul meu nimic nu-i mai frumos să am Carpații-n brațe iubire și pe scut când merg spre dragoste iar pe jos
Ca satul meu nimic nu-i mai frumos să-mi fie pieptul Doamne o vioară să-ntorc și moartea și viața pe dos totuși să nu mă nasc a doua oară
Îmi place neamu-n care m-am născut dar dacă e nevoie o iau de la-nceput
Costel Zăgan, CEZEISME II

Cuie rup ca pe chibrite fulgerul e sub genunchi clipele trec prea grăbite frumusețea e un junghi
Fulgerul e sub genunchi doar un tunet vai tăcerea cerul însă-i hăt la trunchi totuși ce amară-i mierea
Doar un tunet zău tăcerea clipele trec prea grăbite Doamne eu nu-s nicăierea cuie rup ca pe chibrite
Fulgerul e sub genunchi după sunet cam triunghi
Costel Zăgan, CEZEISME II

Un om incipit
un om punct culminat
un om deznodământ
un om poem
un om comentariu
Morala
Un om scris
un om citit
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Răstignit pe frunze de Costel Zăgan: Numai într-o vreme/eram pierde-toamne/dar când scriu poeme/cred în tine Doamne/Eram pierde-toamne/cu tăcerea în bagaj/de Tine mi-e foame/şi mă dau drept gaj/Cu tăcerea în bagaj/de când scriu poeme/sunt al nopţii paj/şi-o mai duc o vreme/Ca un pier...

Mi-ar place să mă odihnesc în albastru Alături de frații mei ae rieni fulgii Să întindem printre nori și stele câte o hora ori bătută românească De să le pleznească  și îngerilor ochii de admirație Prieteni eu cred că iarna-i drumul cel mai scurt  spre copilărie Fericit îngenunchez și ghiduș îți fac semn Doamne hai la săniuș
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

Costel Zăgan a distribuit clipul video postat de Carmen Moraru.14 ianuarie 2014 la 17:55 · Tentativă de recitare... 00:20 Carmen Moraru a postat un clip video din 2014 în cronologia ei — la Asociatia Nevazatorilor Botosani.2014 · Botoșani, Județul Botoșani · · Tot eu, recitând o poezie scrisă de Costel Zăgan. Filmare Angela Sur

Eminescu s-ar întoarce România însă nu-i stau la vamă niște Parce sare lira brusc din cui
România Doamne nu-i teii i-au sacrificat cerul este-al nimănui nu mai e niciun bărbat
Teii i-au sacrificat stau la vamă niște Parce ca poet la mine-n sat Eminescu s-ar întoarce
Doamne poezie nu-i nici pe Prut nici pe Bahlui
Costel Zăgan, CEZEISME II

Costel Zăgan în Iași.
Mi-ar place să locuiesc în albastru!

POESIS NONSTOP: NOI POETUL: Ies cu neuronii la bătaie să nu pierd nicio secundă dacă firea mi se-ndoaie îmi schimb firea în colindă Și nu pierd nicio secun...

Mă încearcă și pe mine romantismul articular Moș Noe Dă potopul ăsta postmodernist la altă pagină Măi bă iete ești pe val Corabia Nebunilor mai poate aștepta totuși Lasă-un like înainte de-a te arunca în valul
următor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Pentru Denis-Andrei și Laurențiu-Ioan ZĂGAN


Viitorul n-a fost ieri viitorul începe azi  dai când poți să speri doi băieți ca niște brazi
Viitorul începe azi Doamne oare-i vremea mă înalț să poți să cazi ieri copil azi cică nenea
Doamne oare-i vremea dacă dau probabil ceri înălțarea-i  temenea viitorul n-a fost ieri
Viitorul uite-l azi copăcel iubire hai curaj
Costel Zăgan, CEZEISME II

Ninge viscolind cuvinte ninge din vocabular dragoste hai ia aminte ne vedem atât de rar
Ninge din vocabular iarna-i zău un epitet și ninsoarea doar un zar care cade încet-încet
Iarna-i zău un epitet dragoste hai ia aminte Dumnezeu este poet ninge viscolind cuvinte
Ninge din vocabular cu tăceri fără hotar
Costel Zăgan, CEZEISME II

Ți-atârnă stelele de sâni buricul fulgeră cu miere iubita mea nu mă închin te mângâi iată cu durere
Buricul fulgeră cu miere pe buze se aprind văpăi și-ți dau și viața de ai cere să mă înalț din ochii tăi
Pe buze îți aprind văpăi  iubita mea nu mă închin tresar icoanele cu zei să-atârne stelele de sâni
Buricul fulgeră și cere luceafăr tandru în cădere
Costel Zăgan, CEZEISME II

O nouă zi își flutură cămașa udă cu soare și cu lună-n paralel cu lacrimi strălucind în iarba scurtă cu eul ce se-ascunde după el
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

La minus 13 grade Celsius
Mă simt transparent
Și eu
Ca orice poet de gheață
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Între poezie și Dumnezeu cititorul abia se strecoară și el Bucată genială de hu mă și dragoste poezie interzisă la loc deschis Fără îngeri ori alți intruși evadați din cursa irealității ambiante La următorul  semnal imaginar Cine nu înțelege Are voie să îngenuncheze
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
EREZII DE-O CLIPĂ II

Și cercul vicios are toate punctele egal depărtate de un centru provincial Viciul însă face diferența Și după  cum se știe Despre rău numai bine Așa cum credeau când va poeții și prozatorii condiției umane Liniște Luna a intrat în travaliul cosmic
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Totuși singurătatea ia forma tuturor obiectelor care ne înconjoară dra goste Dumnezeul meu de fiecare zi și noapte De câte ori spun Te iubesc un alt obstacol ne ecranează viețile Ne îndepărtăm cu fiecare cuvânt sau tăcere 2017 ar putea însemna o nouă geneză Fiat lux Luna tocmai dispare printre sânii tăi Pe buze ni se aprind zorii Iubito  o nouă zi este gata să ne despartă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II