marți, 24 ianuarie 2017

TOPUL POSTERITĂȚII: O ZI CÂT O POEZIE

Ioana Manolache
O zi cât o poezie
Costel Zăgan
Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

Cezeisme II (14 ianuarie 2012)

SAT NATAL

Poet următorul val

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

NU ZBOR ÎN GENUNCHI


Nu îngenunchezi la comandă
nu spui Tatăl nostru de frică
homuncul pe bandă rulantă
doar umbra morții te ridică

Nu spui Tatăl nostru de frică
viața nu-i doar rugăciune
la fapte mari tăcerea-i mică
dacă n-ai nimic n-o spune

Viața nu-i doar rugăciune
homunculi pe bandă rulantă
în mine am munți și văi și dune
nu îngenunchez la comandă

Nu spun Tatăl nostru de frică
zboru-i imens însă tot pică

Costel Zăgan, CEZEISME II

TOP EREZII: EREZIA EȘECULUI


Gingăşia nu poate fi cuantificată Se pare  
că doar fericirea nu-ţi pândeşte patria   
Cum şi tu eşti infernul Şi nu crezi că-i a  
glomeraţie Delicat de periculos amurg   
de fată mare Orchestra-i de lacrimi Ro  
tunjimi lacrimogene Biografia iese la su  
prafaţa paginii albe urlând sânge sânge  
My job est failure  
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

duminică, 22 ianuarie 2017

CUM - NECUM

Se ia un bunic

Și
la fel
ca
un
arcuș

Se freacă pe axa timpului
până
la
punctul
zero

Să-i zboare
din
cap
toate
cântecele

De leagăn
de
dragoste
patriotice
sau
de
altă natură

Cu măsura potrivită
se insistă
până
se obține
și
ultimul efect scontat

Totul
cât se poate de igienic

Apoi
c-un
glas
nevinovat

Se întreabă

Cine 
mai
dorește

Această pensie restantă

3 2 1

start joc

Pardon

START

BĂTAIE DE JOC

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

miercuri, 18 ianuarie 2017

SISIF PE ORIZONTALĂ

Totuși să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpații-n brațe iubire și pe scut
când merg spre dragoste iar pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc și moartea și viața pe dos
totuși să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
dar dacă e nevoie o iau de la-nceput

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 17 ianuarie 2017

RUDĂ DE GRADUL ZERO

Cuie rup ca pe chibrite
fulgerul e sub genunchi
clipele trec prea grăbite
frumusețea e un junghi

Fulgerul e sub genunchi
doar un tunet vai tăcerea
cerul însă-i hăt la trunchi
totuși ce amară-i mierea

Doar un tunet zău tăcerea
clipele trec prea grăbite
Doamne eu nu-s nicăierea
cuie rup ca pe chibrite

Fulgerul e sub genunchi
după sunet cam triunghi

Costel Zăgan, CEZEISME II

UN OM TITLU

Un om incipit

un om punct culminat

un om deznodământ

un om poem

un om comentariu

Morala

Un om scris

un om citit

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

luni, 16 ianuarie 2017

Răstignit pe frunze de Costel Zăgan

Răstignit pe frunze de Costel Zăgan: Numai într-o vreme/eram pierde-toamne/dar când scriu poeme/cred în tine Doamne/Eram pierde-toamne/cu tăcerea în bagaj/de Tine mi-e foame/şi mă dau drept gaj/Cu tăcerea în bagaj/de când scriu poeme/sunt al nopţii paj/şi-o mai duc o vreme/Ca un pier...

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

SCURTĂTURA DRAGOSTEI

Mi-ar place să mă odihnesc în
albastru Alături de frații mei ae
rieni fulgii Să întindem printre
nori și stele
câte o hora ori bătută
românească De să le pleznească 
și îngerilor ochii de admirație
Prieteni eu cred că iarna-i
drumul cel mai scurt 
spre copilărie
Fericit îngenunchez și ghiduș
îți fac semn
Doamne hai la săniuș

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

DESPRE EMINESCU

Carmen Moraru a postat un clip video din 2014 în cronologia ei — la Asociatia Nevazatorilor Botosani. Tot eu, recitând o poezie scrisă de Costel Zăgan. Filmare Angela Sur

NINGE CU VERSURI ÎNGHEȚATE

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă niște Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă niște Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 10 ianuarie 2017

POESIS NONSTOP: NOI POETUL

POESIS NONSTOP: NOI POETUL: Ies cu neuronii la bătaie să nu pierd nicio secundă dacă firea mi se-ndoaie îmi schimb firea în colindă Și nu pierd nicio secun...

ARCA DIGITALĂ A LUI NOE

Mă încearcă și pe mine romantismul
articular Moș Noe Dă potopul ăsta
postmodernist la altă pagină Măi bă
iete ești pe val Corabia Nebunilor mai
poate aștepta
totuși
Lasă-un like înainte de-a te arunca
în
valul
următor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DOI NEPOȚI ACELAȘI VIS

Pentru Denis-Andrei și Laurențiu-Ioan ZĂGAN



Viitorul n-a fost ieri
viitorul începe azi
 dai când poți să speri
doi băieți ca niște brazi

Viitorul începe azi
Doamne oare-i vremea
mă înalț să poți să cazi
ieri copil azi cică nenea

Doamne oare-i vremea
dacă dau probabil ceri
înălțarea-i  temenea
viitorul n-a fost ieri

Viitorul uite-l azi
copăcel iubire hai curaj

Costel Zăgan, CEZEISME II

luni, 9 ianuarie 2017

ARTA DIVINĂ A NINSORII

Ninge viscolind cuvinte
ninge din vocabular
dragoste hai ia aminte
ne vedem atât de rar

Ninge din vocabular
iarna-i zău un epitet
și ninsoarea doar un zar
care cade încet-încet

Iarna-i zău un epitet
dragoste hai ia aminte
Dumnezeu este poet
ninge viscolind cuvinte

Ninge din vocabular
cu tăceri fără hotar

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 8 ianuarie 2017

DRAGOSTEA-I CA UN LUCEAFĂR

Ți-atârnă stelele de sâni
buricul fulgeră cu miere
iubita mea nu mă închin
te mângâi iată cu durere

Buricul fulgeră cu miere
pe buze se aprind văpăi
și-ți dau și viața de ai cere
să mă înalț din ochii tăi

Pe buze îți aprind văpăi 
iubita mea nu mă închin
tresar icoanele cu zei
să-atârne stelele de sâni

Buricul fulgeră și cere
luceafăr tandru în cădere

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

A DOUA ZI RENASC

O nouă zi își flutură cămașa udă
cu soare și cu lună-n paralel
cu lacrimi strălucind în iarba scurtă
cu eul ce se-ascunde după el

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POEM PROBABIL

La
minus
13 grade
Celsius

simt
transparent

Și
eu

Ca
orice
poet
de
gheață

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

miercuri, 4 ianuarie 2017

EREZIE INTERMEDIARĂ

Între poezie și Dumnezeu cititorul abia
se strecoară și el Bucată genială de hu
mă și dragoste poezie interzisă la loc
deschis Fără îngeri ori alți intruși evadați
din cursa irealității ambiante La următorul 
semnal imaginar Cine nu înțelege
Are voie
îngenuncheze

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZII DE-O CLIPĂ II

luni, 2 ianuarie 2017

EREZIA LUI PI

Și cercul vicios are toate punctele egal
depărtate de un centru provincial
Viciul însă face diferența Și după 
cum se știe Despre rău numai
bine Așa cum credeau când
va poeții și prozatorii
condiției umane
Liniște
Luna
a
intrat
în
travaliul
cosmic

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

duminică, 1 ianuarie 2017

EREZIA ZERO

Totuși singurătatea ia forma tuturor
obiectelor care ne înconjoară dra
goste Dumnezeul meu de fiecare zi
și noapte De câte ori spun Te iubesc
un alt obstacol ne ecranează viețile
Ne îndepărtăm cu fiecare cuvânt sau
tăcere 2017 ar putea însemna o nouă
geneză Fiat lux
Luna tocmai dispare printre sânii tăi
Pe buze ni se aprind zorii
Iubito
 o nouă zi este gata să ne despartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN