Treceți la conținutul principal

EREZIA ÎNDEPĂRTĂRII

Depărtarea nu salvează totul Doar o anumită
perspectivă îți strânge inima ca într-un clește
A fi tânăr încă nu-i o amintire Deși toate lucru
rile se deplasează în mare grabă spre trecut Lă
sându-te singur în balta prezentului Băi de nămol
te prăjești la soarele cel negru al melancoliei emi
nesciene Însă toți inclusiv cititorii știu că nu se mai 
poate Tu te mândrești că arăți ca un drac și jumă
tate înger Și unul din doi zboară Iar tu n-ai habar 
care Și te târăști mai departe
spre
viitor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II