luni, 31 octombrie 2016

FEATURIG POST

Deși unii mă contestă, eu îi aprob. Costel Zăgan, INVENTEME

EREZIA ÎNDEPĂRTĂRII

Depărtarea nu salvează totul Doar o anumită
perspectivă îți strânge inima ca într-un clește
A fi tânăr încă nu-i o amintire Deși toate lucru
rile se deplasează în mare grabă spre trecut Lă
sându-te singur în balta prezentului Băi de nămol
te prăjești la soarele cel negru al melancoliei emi
nesciene Însă toți inclusiv cititorii știu că nu se mai 
poate Tu te mândrești că arăți ca un drac și jumă
tate înger Și unul din doi zboară Iar tu n-ai habar 
care Și te târăști mai departe
spre
viitor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

duminică, 30 octombrie 2016

EREZIA AMINTIRII DESPRE VIITOR

În ochii amintirii mi-am văzut și viitorul
Dezastru total război cu toată lumea Ră
nit pe toate fronturile Răni din cap până-n
picioare Singura scăpare copilăria Însă ea-i
deja înregistrată cu acte în regulă nu glumă
la obiecte pierdute pentru totdeauna
Doamne
Doamne
Îndepărtează viitorul
de 
la
gura
mea

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

vineri, 28 octombrie 2016

REPLICI

Hai urâto sărim gardul
să schimbăm odată cardul
lumea să înnebunească
de prostia omenească

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

luni, 24 octombrie 2016

duminică, 23 octombrie 2016

POEM AMBULATORIU

 Taxa pentru amintire
pentru naștere și moarte
că nu ți-ai ieșit din fire
și-ai ajuns totuși departe

Între naștere și moarte
n-ai ce face chiar trăiești
de aproape ce departe
pari un înger din povești

N-ai ce face chiar trăiești
dar nu ți-ai ieșit din fire
dincolo zău de ferești
taxa-i pentru amintire

Pentru naștere și moarte
o tăcere mai departe

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 21 octombrie 2016

PARADIGMĂ

Universul
era
mort
Un
singur
ceas

Mai
funcționa

Inima
poetului

Săraca

Costel Zăgan, POEME INFRACȚONALE

VOCALELE MELE

Am pierdut luni o vocală
nu e moft zău de poet
este cea care mă scoală
primul A ce nu-l regret

Nu e moft zău de poet
mă și bâlbâi câteodată
Ă să zicem e perfect
doar că seamănă c-o fată

Mă și bâlbâi câteodată
 și E și O și U și tu
marțea asta-i fermecată
miercuri între da și nu
 
Joi urmează să găsești
o consoană la ferești

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 18 octombrie 2016

EREZIA ULTIMULUI TREN


Câte lucruri Doamne mă-nconjoară și habar
n-am dacă îmi folosește vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învățat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiți gata
FOOOC
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND,2014

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Dacă au ajuns să mă streseze și bucuriile, domnilor, vă închipuiți câte neplăceri îmi provoacă, zilnic, fericirea?

Costel Zăgan

DOINA CA TRISTIH PERSONALIZAT

Frunză verde foi de nuc
ca pe-o cruce viața-mi duc
numa-n cântec vai de cuc

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

sâmbătă, 15 octombrie 2016

VÂNĂTORESELE DE PĂDUCHI, de ARTHUR RIMBAUD

Copil încoronat cu lauri de foc-
Așteaptă viespile de aur;
Surorile din trecut își fac loc,
Și vin, coridă fără taur!

De saltă copilul din copilărie,
Dar florile cad secerate;
Și totul cade, vai, fir-ar să fie,
Și cine, totuși, nu mai cade?

Or fi deci îngeri cele două?
Aripi dacă au, însă cu ghimpi-
Din cuvinte parcă iese rouă-
Dar buzele pe ce le schimbi?

Numai mâinile abia l-ating
Când genele uite coboară;
Și pielea-ți pare, zău, un ring-
Însă păduchii n-au hotară!

Lenea urcă, totuși, ca un vin:
Armonia pare dusă în delir;
Ce copil de daruri, iată, plin-
 Cu ochii mari, o, cât un cimitir!

Traducere imaginară de Costel Zăgan

marți, 11 octombrie 2016

ȘI FLORILE SE SINUCID

Te-ai pierdut copilărie
poetul parcă întreabă
nu mai ești fir-ar să fie
printre stelele din iarbă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

luni, 10 octombrie 2016

vineri, 7 octombrie 2016

AMINTIRI DIN TEI

Cauți nopți cu lumânare
toată ziua pe facebook
și când ți-ai găsit cărarea
te împiedici vai de-un cuc

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

joi, 6 octombrie 2016

EGAL CU NIMENI ȘI NIMIC

Toate-n viață au măsură
dacă vrei sau dacă poți
ia-o calm pe scurtătură
ca să-i depășești pe toți

Dacă vrei sau dacă poți
ești sculat cu viața-n cap
doar visând pe patru roți
ai să-ți treci viața la trap

Te-ai sculat cu viața-n cap
dar luând-o pe scurtătură
toate-n viață asta-încap
însă toate au măsură

Dacă vrei sau dacă poți
poți fi unul dar nu toți toți

Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE NOAPTE ȘI FOC

Mult prea dulce și amară
doina plânge la vioară
eu îmi scriu vai foc cu foc
doina mea fără noroc

Și scriu verde de cerneală
cine-n zori oare mă scoală
să nu izbucnesc în plâns
scriu din zori până la prânz

Doamne oare ce-i cu mine
că mi-e rău dacă mi-e bine
dacă-n foc mă perpelesc
doar de dorul românesc

Lumea plânge că-i minune
ce-a văzut nu poate spune

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 5 octombrie 2016

SFATUL MEDICULUI

Stai în banca dumitale
măi profesore dragă
căci se duc toate la vale
(și nici țara nu-i întreagă)

Măi profesore dragă
parcă-ai fi din alt veac
nici istoria nu-i să tragă
turta la omul sărac

Parcă-ai fi din alt veac
se duc toate vai la vale
doar prostia n-are leac
stai în banca dumitale

Măi profesore dragă
 învață vaca să ragă

Costel Zăgan, CEZEISME II

CE-AR FI ȘI EDUCAȚIA ASTA , MĂ ROG !

EDUCAȚIA e un filtru, prin care ajungem: în viitor sau în trecut. Depinde de noi.

Costel Zăgan

luni, 3 octombrie 2016

VOCALE, de ARTHUR RIMBAUD

A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.

Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?

U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;

Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.

Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere imaginară de Costel Zăgan

duminică, 2 octombrie 2016

CE MAI ESTE OMUL?

Omul e un animal pe înțelesul tuturor.

Costel Zăgan, INVENTEME

TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT

A plecat mâna de-acasă
piciorul e-n deplasare
nasului însă nu-i pasă
conștiința nu mă doare

Piciorul e-n deplasare
o ureche nu m-aude
simțurile toate-s călare
patimile toate-s ude

O ureche nu m-aude
limba tace-n altă limbă
umbra iarăși se ascunde
fața zilnic mi se schimbă

Sufletului însă nu-i pasă
că nici el nu dă pe-acasă

Costel Zăgan, CEZEISME II


sâmbătă, 1 octombrie 2016

POETUL SĂPTĂMÂNII: ARTHUR RIMBAUD

 CE ANOTIMPURI, CE CASTELE

Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!

Ce anotimpuri, ce castele!

Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!

Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!

Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!

O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.

Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci,  și ia aminte:

Ce anotimpuri, ce castele!

Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i și tu: ma-mă!

De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea! 

Ce anotimpuri, ce castele!

Arthur Rimbaud, ULTIMELE VERSURI, traducere imaginară de Costel Zăgan

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN