La ureche plânge steaua:
Rănit, vai, de prea frumos!
Rănit, vai, de prea frumos!
-Sânii viscolit-au neaua-
Infinit de sus și până jos.
ARTHUR RIMBAUD, POEZII (1871), traducere de Costel Zăgan
Nasc și la Moldova dascăli zău am văzut măcat unul înconjurat precum Socrate de invidia celor șapte minuni ale lumii moderne admiră și taci ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu