Românul aproximativ românul făcut
la apelul bocancilor istoriei Cu fracul
revoluției pe umăr Cu mâinile până la
coate în punga săracului Cerșind de po
mană la porțile străinătății Pe când proprii
lui copii leagă școala de stâlpul infamiei
Că tot învățământu-i falimentar
Iar găurile de pe drumurile patriei sunt buc
șite cu euroi Da cred că Darwin are dreptate
Degeaba suntem români
dacă am uitat să fim oameni
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu